ACATISTUL DOMNULUI ISSUS

PATERICUL EGIPTEAN

DACA AVETI RABDARE ASCULTATI ESTE TARE FRUMOS..SI MULTE INVATATURII,,,
SLAVA LUI DUMNEZEU
SLAVA TIE PANAGIE
SLAVA LUI ISSUS FIUL UNUL NASCUT IN VECI AMIN.

ROMANIA -THE WONDERFULL LAND-WILD CARPATHIA

PARINTELE GHERASIM MUNTELE ATHOS

GRECIA-ELLADA

nformatii generale:                                                  

Capitala Greciei : Atena
Limba oficiala : greaca
Religia:  crestin-ortodoxa
Moneda: euro (€)
Clima: mediteraneana
Populatia: 11.306.183 (estimare 2010)
Forma de guvernamant: Republica
Presedinte:  Karolos Papoulias
Prim-ministru :  George A. Papandreou
Codul de apel: codul international de apel pentru Grecia este (+30)
Asezarea geografica:

Grecia este situata in partea de sud-est a Europei, la extremitatea sudica a Peninsulei Balcanice ; in partea de nord se invecineaza cu Bulgaria si Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei, in nord-vest cu Albania, in nord-est cu Turcia ; tarmurile din vestul tarii se scalda in Marea Ionica, cele din sud in Marea Mediterana, iar cele din est in Marea Egee.
Suprafata totala a Greciei este de 131,957 km² si cuprinde trei zone geografice principale:
- Grecia continentala peninsulara ( care se intinde din regiunea Tracia, in partea de nord a tarii, pana in Grecia centrala), reprezentand principala particularitate geografica a tarii
- peninsula Pelopones, care este separata de regiunea continentala prin canalul Corint
- aproximativ 6000 de insule si insulite, scaldate in marile Egee si Ionica, cele mai multe grupate in manunchiuri ce formeaza arhipelagul grecesc. Cele mai cunoscute insule ale Greciei sunt Creta, Rodos, Corfu, Santorini, arhipelagul Cicladelor, etc.
80% din relieful Greciei este deluros sau muntos, ceea ce face din Grecia una dintre cele mai muntoase tari ale Europei ; mai mult decat atat, are 16.000 km de coasta din care 7500 sunt in jurul miilor de insulite din arhipelagul grecesc, un fenomen de inegalat in Europa.
Aspecte culturale
Urme ale unei istorii ce dateaza de secole pot fi descoperite in fiecare colt al teritoriului Greciei : descoperiri din epoca Preistorica, ruine ale unor monumente unice, clasice, elenistice, medievale sau bizantine, obiecte de arta populara, amprente ale popoarelor de diferite religii ce au intrat in contact cu poporul grec de-a lungul timpului, toate acestea coexista cu creatiile actuale, constructii si opere de arta ce apartin perioadei moderne.
Grecia este un adevarat paradis al turismului cultural, ce poate oferi oricui o calatorie de neuitat prin istorie si arta. Circuite didactice, festivaluri de muzica, teatru si film, pelerinaje, vizitarea siturile arheologice, monumentelor si muzeelor grecesti, excursii pentru studierea mediului natural, culturii si artei populare- sunt doar cateva din multele activitati pe care le are de oferit Grecia in materie de turism cultural.
Cateva poze din pelerinajele noastre:

METEORA -GRECIA

Unul dintre cele mai spectaculoase obiective turistice ale lumii, protejat de UNESCO si caracterizat ca fiind “ un monument pastrat si protejat de catre umanitate”, Meteora este al doilea centru monastic ca importanta al Greciei (dupa Sfantul Munte Athos). Primii pusnici s-au stabilit pe aceste meleaguri in sec. 11. Insa complexul de la Meteora a inflorit ca si centru monahal intre sec. 13 si 14 , datorita faptului ca multi locuitori din vecinatate au ales sa se calugareasca si sa vietuiasca aici.

Forma actuala a stancilor a fost obtinuta prin eroziunea cauzata de vanturi si ploi, destul de dese in zona, dar si de modificarile geologice ce s-au succedat de-a lungul timpului.
Insa Meteorele nu trebuie privite doar ca niste simple stanci – ca fenomen geologic unic si greu de imaginat- sau ca un ansamblu de manastiri menite sa gazduiasca spirite insetate de credinta, Meteora este un mix de spiritualitate, minune Dumnezeiasca, liniste, pace, echilibru si apropiere de Dumnezeu.
In perioada de inflorire a zonei au fost ridicate nu mai putin de 24 manastiri, fiecare avand o biserica sau chiar doua, chilii pentru calugari si refectoriu. “Cele mai multe dintre ele au fost fondate in secolul XIV. In anumite cazuri, existau doi fondatori din aceeasi familie sau din familii diferite. Ei purtau impreuna greutatea credintei si a singuratatii lor, si se insarcinau cu organizarea vietii manastirii si cu intretinerea cladirilor, cum ar fi fratii Maxim si Iosaf, fondatori ai manastirii Varlaam, ca si sfantul Atanasie de la Meteora si «parintele lui spiritual» Grigori

Insa astazi gasim deschise doar 6 dintre aceste manastiri: Marele Meteor, Varlaam, Roussanou, Sfantul Nicolae, Sfanta Treime si Sfantul Stefan. In unele inca se mai oficiaza slujbe, desi sunt populate doar de cativa calugari sau maici. O data cu pavarea drumurilor din zona, manastirile sunt vizitate anual de mii de turisti si pelerini ortodocsi. Accesul la manastiri se face acum pe drumuri, poduri sau trepte sapate in stanca, desi cu multi ani in urma, singura cale de acces la manastirile de la Meteora era cataratul pe franghie. Pe vremurile acelea, lupta pentru supravietuire in micile adaposturi sapate in stanca sau in interiorul manastirilor echivala cu apropierea de Dumnezeu. Insa chiar si astazi, unii credinciosi aleg sa paseasca pe acele trepte sapate in stanca in cautarea unor clipe de liniste, reculegere. Traseele ascunse in spatele stancilor masive dezvaluie o priveliste capabila sa taie rasuflarea oricarui vizitator.
Eforturi de restaurare si conservare se fac continuu, din 1972 si pana astazi, pentru a compensa perioada de decadere si distrugere din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand zona a fost bombardata.


Manastirile de la Meteora
MARELE METEOR:

Marele Meteor, cu hramul "Schimbarea la fata"

Este localizata pe cea mai inalta si impunatoare stanca. Pelerinii urca nu mai putin de 154 de trepte pentru a ajunge in varful acesteia.
Manastirea a fost infiintata in 1930 de catre Sfantul Atanasie  (1302-1380), alungat de pe Sfantul Munte Athos impreuna cu alti calugari, in urma nenumaratelor invazii ale piratilor.
La sfatul unui episcop, ei s-au asezat mai intai la o sihastrie , care se poate vedea inaintea intrarii in manastire,
Datorita harului calugarului Atanasie, nenumarati tineri i-au urmat calea si s-au adunat in jurul sau. Atunci, ei au hotarat sa urce pe munte si sa fondeze manastirea ce urma sa fie Marele Meteor de astazi.
Un alt nume ce trebuie mentionat in legatura cu aceasta manastire este al calugarului Simion, fondatorul noii biserici a manastirii, a salii de mese si a altor cladiri mai mici de la Marea Meteora. Aceste lucrari au fost facute incepand cu jumatatea secolului 16, cand manastirea a devenit independenta, subordonandu-se direct Patriarhului.
In ascensiunea catre manastire, pelerinii pot vedea turnul din care calugarii manevreaza mecanismul de urcare a proviziilor, pivnita cu butoaie si obiecte folosite de calugari de-a lungul timpului.
In nartexul bisericii sunt reprezentati, stand in picioare si tinand in mana macheta bisericii, cei doi primi intemeietori ai lacasului : Sfantul Atanasie si Sfantul Ioasaf, succesorul si discipolul lui Atanasie.
Hramul acestei manastiri este Schimbarea la Fata.

MANASTIREA DINTR-UN LEMN-OLTENIA

Numele Manastirii Dintr-un lemn e legat de o bisericuta  smeritala a carei ridicare nu s-a folosit decat un singur stejar. Daca te uiti la grosimea impresionanta a “nepotilor” acestui prim arbore multisecular, iti dai seama ca aceasta legenda a originilor are mai mult decat un sambure de adevar.
Inceputurile monahismului in Tara Romaneasca sunt invaluite in mister, atestarea documentara ne spune ca a fost intemeiat de Sfantul Nicodim, un calugar nascut dintr-un tata roman si o mama sarboaica, a venit in partile Severinului , la Vodita, undeva in preajma anului 1370. Realitatea este insa destul de departe de documente.
Daca inceputurile  vietii monahale la Dintr-un lemna sunt invaluite in legenda, ctitorirea actualului lacas din piatra este controversata. Anumite surse indica pe Matei Basarab, iar altele pe Preda Brancoveanul.
Dupa domniile glorioase ale lui Matei Basarab sau Constantin Brancoveanu, Tara Romaneasca avea sa cunoasca una dintre cele mai nefaste perioade ale sale. Stapanirea otomana se inaspreste, iar conducatorii ei sunt dependenti in totalitate de inalta Poarta. Este epoca fanariotilor.
Maica Domnului a savarsit in Manastirea Dintr-un lemn nenumarate minuni. Oamenii obisnuiesc sa spuna ca icoana ei este ” facatoare de minuni”. Dar nu lemnul in sine sau pictura Prea Sfintei Fecioare sunt cele care vindeca bolile oamenilor si le alina durerile, ci chiar Dumnezeu, prin rugaciunile Maicii Sale, care este prezenta personal, desi nevazut, in manastirea pe care o ocroteste.
Cand intri astazi in biserica de piatra a manastirii, prima realitate – care te izbeste afectiv – este prezenta maiestuasa a icoanei Maicii Domnului.  Avand traditia savarsirii a nenumarate  minuni, parte prezentate si de noi in capitolul anteriorm ea atrage an de an sute de mii de pelerini.
Manastirea este deschisa zilnic intre orele 5:30-21:00

MANASTIREA COZIA

MI-A PLACUT 

MULT DAR ERA PARCA ASA DE MULTA LUME CA NU AM AVUT TOTUSI MULTA INTIMITATE...

UN SCURT ISTORIC;

Manastirea Cozia, este o ctitorie a lui Mircea cel Batran. Este situata malul raului Olt. Paul de Alep in jurnalul calatoriei sale in Tara Romaneasca intre 21 august 1656 – 13 octombrie 1658 spunea despre Manastirea Cozia: „In limba lor intelesul numelui acestei manastiri, Cozia este „fortareata de pamant din pricina nenumaratilor munti din aceasta tara”. A fost construita, conform legendei, in apropierea altei manastiri construita de domnitorul Negru Voda.
Este inaugurata la 18 mai 1388, prin hrisovul voievodului Mircea cel Batran care spunea: „… a binevoit domnia mea sa ridic din temelie o manastire la locul numit Calimanesti pe Olt, care a fost inainte satul boierului domniei mele Nan Udoba”. Hrisovul este totodata si actul de atestare a localitatii Calimanesti, judetul Valcea, pe teritoriul careia se afla. Pictura interioara este facuta intre anii 1390-1391. Mircea cel Batran s-a preocupat permanent de inzestrarea si infrumusetarea manastirii prin intarirea drepturilor de proprietate asupra mai multor sate si mosii. De asemeni ii va da dreptul de exploatare a sarii din salinele de la Ocnele Mari. Manastirea avea robi tigani care erau folositi atat la exploatarea sarii, cat si la spalarea nisipurilor aurifere de pe Olt si Valea lui Stan de pe Lotru. La 28 martie 1415 printr-un hrisov al lui Mircea cel Batran manastirii Cozia i se daruieste vama de la Genune. Lacasul a primit in continuare noi donatii din partea diferitilor domnitori care au urmat. Astfel, pana la 1500 sunt date 16 asemenea hrisoave prin care domnitorii intaresc posesiunile sale. De-a lungul timpului, manastirea va fi reparata si renovata de multe ori de domnitori ca Neagoe Basarab, Radu Paisie, Constantin Brancoveanu. Ultima renovare si consolidare s-a facut intre 1 iulie 1958-1 ianuarie 1959 de catre guvernul Romaniei la interventia patriarhului de atunci, Justinian Marina. De remarcat ca in timpul lui Neagoe Basarab s-a construit fantana care-i poarta numele, iar intre anii 1512-1521 s-a refacut pictura. Constantin Brancoveanu a construit la 1706-1707 pridvorul, in cunoscutul stil numit dupa numele sau „brancovenesc”. Istoria manastirii este strans legata de istoria tarii. In timpul ocupatiei austriece a Olteniei, manastirea a fost o fortareata redutabila in calea cotropitorilor.
Aici a slujit preotul Radu Sapca, participant de seama la revolutia burgheza de la 1848 din Tara Romaneasca, numit curator civil prin decretul nr.519 din 4 mai 1864 a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Este de remarcat cuvantarea sa din 24 ianuarie 1866 cu prilejul aniversarii Unirii: „stiti ca acest templu este zidit de printul Mircea cel Batran pe la anul 1384. Acest print viteaz, asemenea si ceilalti Vlad al V-lea, Mihai Bravul al Valahiei, cum si Stefan cel Mare al Moldovei s-au luptat vitejeste pentru apararea acestor tari, de a scapa pe strabunii nostri de navalirile ce veneau din alte parti”. Manastirea a cunoscut si momente neplacute. Astfel, intre 1879-1893 autoritatile o transforma in puscarie, lucru ce-l face pe Mihai Eminescu sa scrie un articol virulent in ziarul Timpul din 12 septembrie 1882: „Cozia, unde e imormantat Mircea I, cel mai mare domn al Tarii Romanesti, acela sub care tara cuprindea amandoua malurile Dunarii pana-n mare, Cozia unde e imormantata familia lui Mihai Voda Viteazul, un monument istoric aproape egal ca vechime, cu tara – ce-a devenit aceasta? Puscarie!”.
Ulterior va fi si spital, in orice caz mult mai apropiata de preocuparile monahilor de aici. Un alt moment greu pentru sfantul lacas a fost perioada primului razboi mondial, cand a devenit grajd de cai, lucru specificat intr-un raport din 16 iunie 1916: „…piatra comemorativa cu inscriptia de la marele voevod Mircea cel Batran, fondatorul acestui monument istoric, am gasit-o deteriorata cu desavarsire, in biserici bagandu-se cai…”. Manastirea Cozia a constituit dealungul timpului si un puternic focar de cultura romaneasca. Prin hrisoavele domnesti din 28 martie 1415, 18 martie 1419, 16 iunie 1436, 17 aprilie 1448, se atesteaza ca aici functiona o „scoala manastireasca” inca din 1415. Primul dascal a fost parintele Sofronie, staretul manastirii. Logofatul Filos, logofat al marelui voevod Mircea cel Batran, compune versuri si imnuri religioase, el fiind considerat primul poet roman. Mardarie Cozianul alcatuieste la 1696 Lexiconul slavo-roman necesar scolii. Despre functionarea scolii pomeneste la 12 mai 1772 si Arhimandritul Ghenadie, care a venit la Cozia „din mica copilarie, unde am invatat si carte”. Nu departe de Cozia, la Jiblea, (azi cartier al orasului Calimanesti) exista in secolul al XVIII-lea o scoala sateasca, condusa de Barbu, elev al scolii manastiresti.

MANASTIREA SUZANA

Situata pe valea Teleajenului, la 40 de kilometri de Valenii de Munte – 14 km de Maneciu, intro fermecatoare pozitie naturala, Manastirea Suzana constitue un monument al spiritualitatii si al artei.
Despre manastire Alexandru Vlahuta scria in 1908: “Suzana este asezata intr-o poiana frumoasa, pe o frunte de damb, sub care se asvarl in Teleajen paraul Stanca din dreapta si Epurasul din stanga”.
Acestea unindu-se in fata manastirii, alcatuiesc aici o cruce de unde pornesc la vale intr-un singur curs.
In 1740 a fost ridicata de o credincioasa din Sacele-Brasov, cu numele Suzana Arsicu, o biserica din barne. Dupa 100 de ani, bisericuta de lemn ce purta hramul Sf. Ierarh Nicolae, din cauza intemperiilor, a devenit inpracticabila si a fost inlocuita in 1840 cu alta biserica, construita din piatra cu ajutorul PS episcop Chesarie al Buzaului si al credinciosilor, avand ca stareta, maica Suzana Albulet. Dar aceasta n-a durat decat 40 ani, ruinandu-se in urma cutremurului din 1838.
Cu binecuvantarea Prea Sfintitului Mitropolit Primat D. D. Calinic si cu ajutorul credinciosilor Frangulea, Perlea N., D. Pitis si al altora, precum si al guvernului din acea vreme, in 1880 incepe constructia din zid a actualei biserici (a doua de la infiintarea manastirii) stareta fiind maica Natalia Perlea, matusa marelui compozitor si dirijor Ionel Perlea.
Constructia s-a terminat in ziua de 25 iulie 1882, avand hramul “Sf. Ierarh Nicolae”, dupa cum arata pisania. Manastirea mai are o bisericuta – Paraclisul – construita in 1911, pe vremea maicii starete Tomaida Perlea, cu hramul Acoperamantul Maicii Domnului.

 

I ZOI TOU GERONDA PAISIOS..VIATA SF.PAISIOS.LA MUNTELE ATHOS.

I ZWI TOU GERONDA PAISIOS..
VIATA BATRINULUI PAISIOS AGIORITUL DE LA MUNTELE ATHOS...

RELAŢIILE DINTRE MUNTELE ATHOS ŞI ATENA SUNT ÎN PRAGUL RUPTURII.

Miercuri, 2 mai 2012

Tensiunea ce mocneşte în relaţiile dintre Sfântul Munte Athos şi stat a ajuns alaltăieri în pragul ruperii deschise pe motivul impozitării proprietăţilor imobiliare ale  mănăstirilor din afara Peninsulei Athos.

Într-o şedinţă tensionată, Sinaxa Dublă a Sfintei Chinotite la care participă reprezentanţii, dar şi egumenii celor 20 de mănăstiri, s-a înregistrat luni intenţia corpului de a declara Sfântul Munte ca aflat sub persecuţie şi să îngheţe relaţiile cu statul grec.

Organul conducător suprem al comunităţii monahale s-a arătat hotărât să caute ajutor moral şi material la ţările de aceeaşi credinţă (slave), începând cu cele care au mănăstiri în Athos, adică Rusia, Serbia, Bulgaria. Termenul limită este 15 mai.

Sinaxa Dublă acuză statul grec de bătaie de joc şi retractări şi adresează un ultimatum potrivit căruia dorinţa sa de a îngheţa relaţiile şi de a declara sub persecuţie Sfântul Munte va intra în vigoare automat ca hotărâre a Sfintei Chinotite imediat după 15 mai, când se estimează că va fi format guvernul, dacă nu va fi primit un răspuns la solicitările sale.

Ruptura a fost provocată de impozitarea proprietăţilor imobiliare din afara Muntelui Athos ale mănăstirilor. Atoniţii cer statului să nu plătească impozite pentru apartamentele, magazinele etc. pe care le deţin mănăstirile din donaţii sau achiziţii în afara Athos-ului, motivând că din acestea provin veniturile pentru întreţinerea lor şi găzduirea miilor de pelerini în fiecare an. 

Guvernul anterior a inclus imobiliarele la impozitare, dar concomitent, cum se spune în Karies, a cultivat între  monahi aşteptările că va fi reglementată tema prin soluţionare legislativă fără însă să-şi ţină promisiunile. De trei ani îşi bat joc de noi. A ajuns cuţitul la os. Comisiilor noastre care s-au aflat într-un du-te – vino la Atena şi s-au întâlnit cu miniştri şi demnitari guvernamentali  li s-a spus să nu ne îngrijorăm că va exista o soluţie legislativă pentru excepţia noastră. Nu s-a întâmplat nimic. Aşteptăm şi până la alegeri, dar hotărârea noastră după aceea va fi dură, a accentuat sursa atonită.

Oprirea chiriilor

Potrivit informaţiilor, chestiunea nu doar că n-a fost rezolvată, dar deja cel puţin unei mănăstiri din Sfântul Munte i s-au oprit chiriile de la birourile, care găzduiau servicii publice din cauza neplăţii ETAK (Ενιαίο Τέλος Ακινήτων: single property tax). Reacţia Sfintei Chinotite era aşteptată.

Nori în relaţiile ei cu statul s-au acumulat continuu în ultimii ani deasupra Athonului din cauza întreruperii acordării sumelor necesare pentru inventarierea electronică a comorilor duhovniceşti, a cazului Vatopedi, etc., însă paharul s-a umplut cu impozitarea imobiliarelor.

Anul trecut, în ultimul moment, a fost evitată luarea unei hotărâri a Sfintei Chinotite, chiar dacă a fost discutată şi înregistrată şi atunci voinţa ei de a se adresa Moscovei pentru sprijin, turnură care ar implica factorul rusesc în relaţiile dintre atoniţi şi statul grec. Şi chiar acesta a fost motivul pentru care guvernul Papandreou de atunci a intrat în panică, iar unii factori implicaţi ai lui au ajuns să vorbească de trădare.

În cele din urmă, după intrigi puternice şi promisiuni de reglementare, ruptura a fost înlăturată, dar mai degrabă temporar după cum se manifestă atât de violent acum. Acelaşi Prim ministru, dl. I. Papandreou, în timpul vizitei lui la Karies pentru a se întâlni cu Patriarhul Ecumenic, kyr Bartolomeu, a asigurat Chinotita că va face tot posibilul pentru a găsi o soluţie.

Acelaşi lucru l-a spus anterior în pelerinajul său şi Ministrul de Externe, dl. D. Droutsas, care a convocat şi o comisie inter-ministerială referitoare la chestiunile atonite la Atena, fără rezultat.

Diplomaţie bizantină

Monahii cred acum că timpul şi răbdarea lor s-au epuizat şi în Sinaxa Dublă de luni şi-au exprimat voinţa lor, formulată cu diplomaţie bizantină, să nu aibă adică forma unei hotărâri până pe 15 mai, dar din moment ce nu le va fi satisfăcută solicitarea, să o transforme imediat după în hotărâre!

Potrivit informaţiilor, Chinotita l-a împuternicit pe guvernatorul civil al Sfântului Munte Athos şi reprezentant al statului, dl. Aristos Kasmiroglou, să se consulte cu cei autorizaţi. Domnul Kasmiroglou însă, fiind întrebat de „K”, a evitat să comenteze cele ce s-au întâmplat la reuniune. Într-o altă hotărâre importantă a ei, Sinaxa Dublă a hotărât să trimită în Bulgaria pentru instalare permanentă o copie fidelă a icoanei făcătoare de minuni „Axion estin”.

CALEA CALUGARULUI

CALUGARUL ONUFRIE..BRASOV..POSTOVARU

n sufletul padurii de pe versantul Lamba Mica, la o aruncatura de bat de varfurile Postavaru si Cristianul Mare, traieste de peste noua ani unul dintre putinii pustnici ai Romaniei. Aici, in decorul mirific al naturii, la aproape 2000 de metri altitudine, parintele Onufrie a ales sa-si duca viata departe de semeni, in pustiu, inchinand-o in totalitate lui Dumnezeu.
Izolat la 2000 de metri altitudine

Urcusul incepe in Poiana Brasov si se termina aproape de Masivul Cristianul Mare. Cu greu dai de "locuinta" parintelui Onufrie, pentru ca e bine pitita printre brazi si stanci. Singur a ridicat o bisericuta, care poarta "hramul Sf. Onufrie", o clopotnita si o troita deasupra unui izvor cu apa dulce, captat din maruntaiele muntelui. Imediat, la intrarea in curte calugarul a cioplit o masa, cu doua banci, "sa aiba drumetii unde se hodini". Chilia pustnicului se afla sub biserica. Acolo doarme, invelindu-se cu blanuri de oaie. Trecut de 50 de ani, intampina prietenos pe oricine. Are o barba deasa de monah si este inalt. De fel din Cluj, e nascut dintr-un tata roman, Ion, si o mama rusoaica, pe nume Glicheria. Povesteste in grai bland, ardelenesc, despre cum a ajuns sa traiasca departe de lume. Crescut de mic copil in dragoste pentru cele sfinte, a ales, dupa moartea parintilor, calea calugariei. Mai bine de 20 de ani a stat la Manastirea Cernica, unde Preasfintitul Roman l-a calugarit si "i-a dat preotia". "Eu doream sa traiesc departe de lume, in pustiu. Dupa 20 de ani petrecuti in manastire mi s-a dat binecuvantarea sa plec, spune calugarul. Prima data am stat la o stana parasita din Poiana Ruia, la poalele muntelui Postavaru. intr-o noapte am luat foc de la o candela si am ramas doar cu ceea ce era pe mine. in doua saptamani insa mi-am facut chilia pe care o vedeti."

"Nu-s sangur, is cu Dumnezeu!"
Pustnicul nu s-a mai despartit de muntele pe care l-a indragit. S-a adaptat perfect conditiilor dure. A sfintit padurea si a binecuvantat crestele muntoase, asa cum faceau primii pustnici ai Romaniei, in urma cu mii de ani. Se roaga mereu pentru turistii rataciti in munti ca sa gaseasca drumul cel bun si sa fie paziti de fiare. Bisericuta ridicata in aerul cu miros de rasina este impodobita cu zeci de icoane. Lumina vine numai de la stele si de la candele. Nu exista curent electric. "Nu am ce cata jos, in lume. Acolo ii coruptie mare. Eu is un umil vietuitor. Aici, daca e nevoie, fac liturghia pe butuc, asa cum o facea parintele Cleopa. Nici nu stiti ce frumos este sa te rogi deasupra prapastiei, sa-ti constientizezi pacatele si sa admiri creatia Domnului." Turistii rari, cu care se intalneste pe potecile din inima padurii, se sperie cand apare el din tufisuri. intr-o zi, pe cand culegea urzici de ciorba, pustnicul a dat nas in nas cu trei vanatori de veverite. Le vanau pentru cozi, din care se fac cele mai bune pensule folosite in pictura. Unul dintre ei l-a intrebat: "Singurel, parintele, singurel?". Onufrie s-a scarpinat in barba deasa si le-a zis: "Nu-s sangur, is cu Dumnezeu!" Vanatorii s-au uitat lung la el si au plecat infricosati.

"Dimineata mananc cu veveritele"
Din cand in cand pustnicul e vizitat de un urs caruia ii da de mancare. "ii tare batran ursul meu, continua Onufrie, zambind. Vorbesc cu el ca si cum ar fi om. intr-o iarna, cand s-o trezit din hibernare, mi-o stracat o bucata din acoperis. Ce-o stiut el? Acum e pe undeva, prin vale. Apoi, la mine mai vine si un vulpoi. Din cauza asta, cand plec dupa ciuperci trebuie musai sa incui gainile. Dimineata mananc cu veveritele. Coboara din brazi pana pe masa mea sa ciuguleasca bucatele de paine. is dragalase si jucause." De marile sarbatori, parintele Onufrie tine slujbele dupa toate canoanele. Iarna e foarte greu. Timpul trece incet. Dupa ninsori abundente, pustnicul trebuie sa isi sape un tunel prin nameti pentru a iesi din chilie. Se spala pe fata cu zapada si, dimineata devreme, aude fiarele padurii cum urla. Dar nimic nu il poate face sa renunte la traiul acesta, departe de lume. Ar vrea sa moara, aici, alaturi de stancile lui, de cer si de stele, privind brazii ca pe icoane vesnic verzi.