HRAMUL LA MANASTIREA AFTEIA-21 OCT.2012...SF SOFROIE SI VISARION

AICI PUTETI VEDEA CE FRUMOS ESTE INAUNTRU..ACEST POLICANDRU ESTE SCULPTAT DE CALUGARUL VISARION..OM CU MARE MILA SI FRUMUSETE SUFLETEASCA..

UITATI CE FLORII FRUMOASE..

E ATATA LINISTE ACOLO MERITA VIZITATA..

SI PARINTELE STARET ARE ATATA IUBIRE..ATATA LINISTE..CA NU ITI MAI VINE SA PLECI...

DAR SA SPUN EU E USOR...SA MERGI SA VEZI E ALTA..

 A FOST LUME MULTA SI MI-A PLACUT MULT DE TOT...
A FOST SOARE FRUMOS..
SI SUFLETESTE AM FOST PLINA DE LINISTE..

PACATUL DESFRANARI

ACATISTUL SF NECTARIE

MANASTIREA TURNU-JUD VALCEA

 Asezamantul a fost o copie a manastirii Cozia-Veche, fiind refacut de Gherasim Timus (1894-1911), insa biserica veche a fost mistuita de flacari in 1932, scapand din calea incendiului doar casa lui Gherasim Timus si chiliile din vale.

Intregul ansamblu a fost refacut in anul 1933. Aceasta bisericuta, mai mica are hramul "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului". In jurul ei se pastreaza numeroase chilii sapate in piatra, iar in incinta se afla doua pesteri unde pustnicii se izolau de lume.

Prin straduinta episcopului Nichita Duma si daniile credinciosilor s-au refacut biserica, clopotnita si doua case. Pictura s-a realizat in fresca de catre pictorul Belizarie, intreaga lucrare fiind terminata in 1935-1936, staret fiind ieromonahul Calist Barbu.

 Dupa incendiul din 1932, sfantul locas a beneficiat de o restaurare solida, asa cum arata in prezent. Intre anii 1935-1938, au fost construite chilii cu etaj si intregul ansamblu a fost renovat. Pana in anul 1939, aici a functionat o scoala de cantareti bisericesti. Vietuitorii de aici duc o viata austera, neconsumandu-se carne.

O atractie deosebita pentru vizitatori sunt Chiliile sapate in piatra, considerate ca spatii unde au locuit primii pustnici turneni.

 In prezent la Manastirea Turnu vietuiesc peste 25 de monahi si frati, in munca si rugaciune.

MANASTIREA COZIA-JUD .VALCEA

Manastirea Cozia, care strajuieste de peste sase secole Valea Oltului, se afla pe drumul national Ramnicu Valcea - Sibiu, la 22 de kilometric de Ramnicu Valcea si la 75 de kilometri de Sibiu, pe malul drept al Oltului. Aceasta a fost construita intre anii 1387-1391, de catre domnitorul Mircea cel Batran, la indemnul Sfantului Cuvios Nicodim de la Tismana, care era "sfetnicul lui Mircea intru cele dumnezeiesti". Biserica mare, inchinata Sfintei Treimi, a fost sfintita in ziua de 18 mai 1388.

In apropierea Manastirii Cozia se afla si alte sfinte locasuri monahale, precum: Schitul Ostrov , construit intre anii 1520-1521, de catre Sfantul Neagoe Basarab si Despina Doamna; Schitul Sfantul Ioan de sub Piatra, numit si "Cozia Veche", construit in anul 1602; Manastirea Turnu, construita in anul 1676, de catre mitropolitului Varlaam, fost egumen al Coziei; Manastirea Stanisoara, construita in anul 1747; Manastirea Cornetu, un vechi schit, construit in anul 1666.

Manastirea Cozia - scurt istoric

Manastirea Cozia a fost construita intre anii 1387-1388, de catre Mircea cel Batran, la indemnul Sfantului Cuvios Nicodim de la Tismana, care era "sfetnicul lui Mircea intru cele dumnezeiesti". Biserica mare, inchinata Sfintei Treimi, a fost sfintita in ziua de 18 mai 1388.

Sfantul Nicodim, care s-a si ocupat de organizarea manastirii, este zugravit in pridvorul bisericii. Intocmind asezamintele necesare, sfantul l-a randuit egumen pe ieromonahul Gavriil, unul dintre ucenicii sai. Tot in acel an, in obstea de la Cozia, vin mai multi monahi, care vietuiau intr-o manastire din Calimanesti.

Mircea cel Batran a trecut la cele vesnice in ziua de 31 ianuarie 1418, la varsta de 60 de ani, si a fost inmormantat in Manastirea Cozia. Voievodul nu a fost inmormantat in Biserica Domneasca din Curtea de Arges, asemenea inaintasilor sai, ci in ctitoria sa cea iubita. De-a lungul timpului, mormantul sau a fost profanat de mai multe ori, astazi el fiind acoperit cu o lespede de piatra noua.

Intr-un document intocmit in ziua de 1 iunie 1421, la trei ani dupa moartea voievodului Mircea cel Batran, fiul sau, Radu Voievod, daruia manastirii de pe malul Oltului “toate baltile, incepand de la sapatul pe Dunare, pana la Gura Ialomitei".

In anul 1657, cand arhidiaconul Paul de Alep l-a insotit pe patriarhul Macarie al Antiohiei, intr-o vizita in Tara Romaneasca, a consemnat urmatoarele despre Manastirea Cozia: "Eram inspaimantati de ingustimea drumului si de apropierea sa de marginea prapastiei; si, coborandu-ne de pe caii nostri, am mers pe jos pana ce am trecut podul. Cozia este o cladire intarita si mareata, inaltata pe marginea acelui rau (Olt), dar inconjurata de piscuri inalte si impunatoare, inchise de paduri de nepatruns, astfel ca prin nici o parte a acestui loc nu este vreo alta intrare. Drumul catre aceasta din urma este prin spatele muntilor de miazazi, este extrem de greu si cu neputinta de strabatut cu carul cu boi."

O serie ampla de lucrari de restaurare au s-au efectuat in vremea lui Neagoe Voda, cand s-a construit si fantana de sub cerdacul chiliilor de nord, cunoscuta astazi drept "Fantana lui Neagoe". In vremea Sfantului Constantin Brancoveanu, cu cheltuiala paharnicului Serban Cantacuzino, intre anii 1706-1707, s-a adaugat pridvorul bisericii mari, s-au reparat chiliile, s-au adaugat cerdacurile la toate cladirile din incinta, s-au construit cuhnia si fantana de apa, aflata in fata bisericii.

Intre anii 1848-1856, domnitorii Bibescu si Stirbei refac si ei cladirile manastirii. Tot atunci au fost construite doua pavilioane, azi pastrandu-se numai cel din stanga, care a slujit ca resedinta domneasca de vara. Intre anii 1958-1962, asezamantul monahal de la Cozia a fost restaurat in intregime, consolidandu-se toate chiliile si cele doua paraclise vechi.

Biserica mare a fost zidita de mesteri din Serbia, in forma de cruce, din blocuri de piatra, cu alternanta cu randuri de caramida, partea superioara a chenarelor de la ferestre, rozetele de deasupra lor si pictura din pronaos datand din timpul lui Mircea cel Batran. Pridvorul este deschis, sustinut de patru coloane din piatra in fata si doua coloane in spate. Are o turla mare, in forma de decagon, construita pe naos. Crucea de pe turla este din timpul lui Mircea cel Batran. Biserica pastreaza policandrele daruite de Sfantul Constantin Brancoveanu.

MANASTIREA FRASINEI-JUD.VALCEA

Foarte multi straini au auzit de minunile de la Manastirea Frasinei • Budistii din China si Japonia vin in pelerinaj pe meleagurile vilcene • Femeilor le este interzis prin legamint sa urce la manastire • Cine indrazneste sa incalce legamintul Sfintului Calinic sfirseste in chinuri groaznice

Manastirea Frasinei este singura din Romania ale carei traditii sint similare celor de la Muntele Athos. Legamintul Sfintului Calinic este respectat cu strictete aici, iar slujbele incep in fiecare zi la ora zero. Pragul acestui lacas a fost trecut de pelerini din intreaga lume, inclusiv de budisti veniti din China sau Japonia. Cu toate acestea, accesul femeilor este interzis prin legamint, iar incalcarea sa atrage pedepsirea vinovatei. Tot aici se fac exorcizari in mare taina si doar tinind post. In fiecare luna, mii de pelerini trec pragul manastirii. „Recordul“ a fost inregistrat in Postul Pastelui, cind numarul acestora a fost mai mare de 3.000.

Situata in comuna Muereasca, la 25 de kilometri de Rimnicu Vilcea, Manastirea Frasinei are doua biserici. Biserica Manastirii Frasinei, care poarta hramul Adormirea Maicii Domnului, cu intreg ansamblul de cladiri, in forma de cetate, este ctitoria Sfintului Calinic de la Cernica, episcopul Rimnicului, care a construit-o intre anii 1860-1863. Pe vremuri, la Frasinei era un schit la care se adunasera citiva calugari, in mijlocul muntilor, departe de asezarile omenesti. Paduri, o pasune, o livada si o bucata de pamint cit pentru o gradina de legume, asta a gasit Sfintul Calinic cind a vizitat manastirile si schiturile din districtul Vilcea. Impresionat de frumusetea locului si de felul in care calugarii isi organizasera viata, el si-a dorit sa faca din Manastirea Frasinei o insula a spiritualitatii. De aici, parerile despre Frasinei se contrazic. O vorba din batrini spune ca Sfintul Calinic nu si-a facut publica intentia. A plecat asa cum venise si apoi a revenit neanuntat. S-a ingrozit de ce a gasit. O adevarata orgie, cu mincare, bautura si femei. Mihnirea Sfintului Calinic a fost atit de mare, incit s-a transformat in blestem. De atunci a fost stabilit un legamint pe vecie, care este de netrecut. Nici o femeie nu avea sa mai treaca pragul acestui lacas. Cine indraznea sa incalce aceasta regula avea sa se imbolnaveasca sau sa moara in chinuri groaznice. Calinic a asezat o piatra de legamint la aproximativ doi kilometri de manastire, gravind cu litere chirilice un greu blestem pentru cine incalca legamintul, dar si binecuvintare pentru cine-l respecta. Pe acesta piatra sta scris: „Acest sfint lacas s-a cladit din temelie spre a fi chinovie de parinti monahi si fiindca partea femeiasca putea sa aduca vreun scandal monahilor vietuitori de acolo, de aceea sub grea legatura s-a oprit de la acest loc sa mai treaca inainte, sub nici un chip, parte femeiasca. Iar cele ce vor indrazni a trece sa fie sub blestem si toate nenorocirile sa vie asupra lor, precum: saracia, girbovia si tot felul de pedepse, si iarasi celor ce vor pazi aceasta hotarire sa aiba blagoslovenia lui Dumnezeu si a smereniei noastre si sa vina asupra lor fericitul bine“.
Mai tirziu, pe hotarul pietrei s-a ridicat o biserica pentru femeile care isi cauta linistea in partea locului. Alta vorba din popor spune ca, la scurt timp dupa venirea sa la Frasinei, Sfintul Calinic a introdus in noua manastire pravila aspra din Muntele Athos, pe care el o cunoscuse intr-o calatorie la locul sfint. Chemat la aceasta inalta slujire, noul ierarh a gasit in eparhie o mostenire foarte grea. De zece ani, eparhia era condusa de loctiitori, resedinta si catedrala episcopala erau distruse, preotii erau putini si insuficient pregatiti, iar seminarul era inchis, in urma Revolutiei de la 1848. Dupa ce si-a mutat resedinta la Rimnicu Vilcea (1854), a inceput ridicarea unei noi catedrale episcopale, dupa planurile intocmite de el.

O oaza de liniste in mijlocul naturii
Din soseaua nationala, un indicator te trimite la 14 kilometri in munte, spre Frasinei. Pe drumul ingust e loc doar pentru o masina. O troita, apoi alte cruci marginite de o prapastie si de o stinca reprezinta piatra de hotar, cu indicatoare mari, iar la citiva metri mai jos, biserica unde femeile se pot ruga in taina. Dincolo de piatra de hotar (care acum e inlocuita cu o cruce mare, pe care e transcris blestemul), drumul urca pieptis, ca apoi sa coboare intr-un platou larg. In ceea ce priveste tainele acestei manastiri, nu oricine poate sa afle multe amanunte. Parintele staret nu vorbeste despre conditiile de convietuire de aici. „Frasinei este Athosul romanesc. Cei retrasi aici sint inchinati Domnului si, poate, chiar mai aproape de El. N-are nimeni nimic cu femeile. Ca dovada, o preaslavesc pe Maica Domnului, al carei hram e purtat chiar de biserica manastirii“, a spus staretul.
Cu toate acestea, legamintul este respectat. Staretul Neonil Stefan sustine ca blestemul a functionat. „Sint zeci de femei care au murit, s-au imbolnavit, au saracit si nu si-au gasit niciodata linistea“, a spus arhimandritul Neonil. Tot aici vin si foarte multi straini care au auzit despre minunile de la Manastirea Frasinei. Se pare ca lacasul de cult este foarte apreciat peste hotare, staretul manastirii primind sute de scrisori saptaminal, mai ales de la romanii plecati in strainatate. De asemenea, calugarii au fost surprinsi sa constate ca sint si straini stabiliti in Romania, care vin la manastire. Multi dintre ei sint chinezi sau japonezi.

A pierit pentru o gura de apa de pe tarimul interzis
Un batrin din localitate povesteste cum o tinara care incalcase legamintul Sfintului Calinic a murit la scurt timp, intr-un accident grav. „Tatal, sofer de camion, avea de facut un transport din munte. Cei doi copii ai sai, un baiat mai maricel si fiica, de 16 ani, il insoteau. Tatal celor doi cunostea atit manastirea, cit si legamintul. Asa ca odata a oprit masina si s-a dus sa aprinda o luminare. Si-a rugat fiica sa ramina pe loc. Doar citeva minute fata a ascultat porunca parintelui, dar apoi a calcat teritoriul interzis. S-a inchinat, a baut apa de la izvorul Sfintului Calinic, apoi s-a intors la camion. Pe drum, soferul a trecut cu bine de toate serpentinele. Cu doi kilometri inainte de a ajunge la soseaua nationala, sistemul de directie al camionului s-a rupt si masina s-a rasturnat. Tatal si fiul au supravietuit in mod miraculos si s-au ales numai cu rani usoare, insa fata a murit pe loc“, isi aminteste batrinul.

Tinara necredincioasa, pedepsita
Mihaela Marinescu, o tinara din Rimnicu Vilcea, se lasa greu convinsa sa vorbeasca despre Manastirea Frasinei. Sora ei mai mica e bolnava de citiva ani de epilepsie, de cind a incalcat legamintul. „Era credincioasa, dar prea tinara si nesupusa. Am fost cu totii la biserica de jos, cu parinti si rude. Era o exorcizare a unei persoane pe care o cunosteam si voiam sa asistam. A fost ceva infiorator.... Sora mea nu credea nimic. Credea ca femeia se preface. Ne-am luat la cearta, spunindu-i ca se insala. Ca sa ne demonstreze ca nu se teme, a plecat singura pe drumul catre manastire. Am crezut ca ne pacaleste. Cind am vazut ca nu apare, tata s-a dus dupa ea. A gasit-o jos, sprijinita de poarta manastirii. Privea in gol si plingea. Am dus-o acasa si si-a revenit. Un timp nu s-a intimplat nimic si am uitat cu totii incidentul. Doar mama aducea din cind in cind un preot sa sfinteasca in casa. Dupa aproape un an, au inceput cosmarurile. Se trezea noaptea urlind, acoperita de sudori reci. Prima criza de epilepsie a avut-o pe strada, din senin. Au dus-o pe brate acasa. Pe urma, crizele s-au indesit. Mama n-a mai trait mult. Lumea spune ca a murit de inima rea, din cauza sora-mii. Eu nu stiu ce sa cred. Sora mea traieste, dar e foarte bolnava“, a povestit Mihaela, spunind ca sora ei are zile cind nu isi recunoaste rudele, desi luni de-a rindul a mers la tot felul de medici.

Preotii de la Manastirea Frasinei fac exorcizari
La Frasinei vin frecvent familii care aduc bolnavi incurabili, handicapati sau chiar posedati de diavol.
Ei spera ca linistea de la manastire sa ii faca pe bolnavi sa se simta mai aproape de Dumnezeu si sa ii ajute sa isi revina. Calugarii de la manastire au reusit sa faca si citeva minuni. Citiva calugari batrini au darul de a scoate diavolul din om. Unul dintre ei este chiar staretul Stefan Neonil, de 82 de ani. Pe linga zilele de post aspru, singura bucurie a calugarilor care fac exorcizari este preaplinul sufletesc dat de insanatosirea unui om sau de alungarea diavolului. „La hirotonie, toti preotii primesc acest har, dar numai prin viata sfinta primesc niste haruri in plus. Unii alunga diavolii, iar altii hirotonesc“, a povestit unul dintre calugari. Se spune ca la Frasinei si-au gasit „linistea“ multi fosti oameni de afaceri, actori si alti „oameni mari“, care sint acum calugari, nevrind sa se stie nimic despre ei in afara zidurilor manastirii.
Calugarii de la Frasinei cred ca bolile sint avertismente trimise oamenilor de divinitate. Printre cei care s-au imbolnavit se gasesc si personalitati. „Sint oameni mari care au ajuns la smerenia aceasta. Este bine cind omul se trezeste din ratacire. Am gasit persoane care nu se pot abtine, pur si simplu, pentru a ajunge la Dumnezeu. Ma gindesc cite persoane au sute de milioane si nu dau nici o milostenie saracilor, astfel ca harul lui Dumnezeu ii paraseste“, au precizat preotii de la Frasinei.