Manastirea cu hramul Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul este situata pe teritoriul administrativ al localitatii Valea Mare, in sudul judetului Covasna (in centrul tarii) pe DJ121A la circa 30 km. de Sfantu Gheorghe si 7 km. Intorsura Buzaului.
Hramul este de nasterea sf ioan botezatorul pe 24 iunie exact de ziua mea..si cum eu sant cu radaciniile mele de pe acolo..imi face placere sa merg pe plaiurile copiilariei mele...2012..AM FOST AICI..
A FOST O ZI FRUMOASA DE VARA..CALD TARE DE TOT..
SE INVESTEA IN FUNCTIE PARINTELE ILIE..AICI VA FI FACUT STARETUL MANASTIRI DUPA MOARTEA PARINTELUI STARET GHEORGHE..
Au fost in jur de vreo 2000 de credinciosii...frumos de tot slujba oficiata de inaltul covasnei parintele ioan..de o simplitate si de o nevointa mare de tot..il admir mult de tot...
Manastirea Prislop este cunoscuta si sub numele de
"Silvas", dupa satul Silvasu de Sus, gasit pentru prima data in
documente in anul 1360. La 200 de metri de actuala biserica se afla
locul numit "La Manastirea Batrana", dovada existentei acolo a unei
manastiri mai vechi, din lemn.
Nu se cunosc inceputurile manastirii. Deoarece era
amplasata pe pamanturi care tinusera de nobilii romani din Ciula, se
poate presupune ca ei au fost ctitorii laici ai locasului. Nu se poate
vorbi, cu nici un fel de date pozitive, despre vreo sihastrie din
secolele XIII-XIV.
Biserica actuala a Manastirii Prislop dateaza de la
sfarsitul secolului al XIV-lea si a fost construita din piatra, .
Exista o singura marturie care este consemnata despre prezenta lui Nicodim de la Tismana,
in Ungaria medievala. Ea este insemnarea de pe Evangheliarul sau:
"Aceasta Sfanta Evanghelie a scris-o popa Nicodim in Tara Ungureasca in
6913 (1404-1405)".
Timp de aproape un secol si jumatate, nu se mai
cunosc documente despre manastire, dar se considera ca ea a continuat
viata duhovniceasca a credinciosilor din imprejurimi. Manastirea a fost
rezidita din temelii tot din piatra si in plan triconic de Domnita
Zamfira, refugiata in Transilvania dupa moartea tatalui sau, Moise Voda,
domn al Tarii Romanesti, mort in anul 1530, in lupta de la Viisoara.
In urma mortii celui de al doilea sot - Stanislaw
Nisowsky -, Domnita Zamfira si-a petrecut restul vietii la Manastirea
Prislop, unde moare in luna martie a anului 1580. Piatra funerara a
mormantului ei se gaseste in dreapta pronaosului bisericii. Ea continea
inscriptii latine si chirilice.
Anul 1629 aduce noi marturii documentare despre
Prislop. Acestea sunt legate de vizita in Rusia a trei calugari:
Ieromonahul Teodosie, Ieromonahul Macarie si Ierodiaconul Ghedeon.
Dupa aceasta consemnare, vreme de un secol nu se mai
scrie nimic despre manastire, dar insemnari din zidurile exterioare
dovedesc continuitatea vietii duhovnicesti,
ca numele diacului Patru din Ciula, al Mitropolitului Sava Brancovici,
precum si anul 1670. Se mai presupune ca, in aceasta perioada, la
Prislop a existat o scoala pentru pregatirea candidatilor la preotie.
Pe la inceputul secolului al XVIII-lea, Mitropolitul ortodox
Atanasie Angliei din Alba-Iulia a oferit o carte Prislopului, iar Maria
Tereza, printr-un decret din iunie 1747, cerea sa se ia masuri
impotriva calugarilor care aparau ortodoxia in partile Hategului.
La data de 23 iunie 1749, Arhimandritul Filotei, superiorul Manastirii Sfanta Treime din Blaj, i-a trimis la Prislop pe calugarii Varlaam si Nichita ca s-o restaureze. La data de 4 iunie 1756, Episcopul Petru Pavel
Aron de la Blaj (1754-1764) le da carte de recomandare calugarilor
Manastirii Prislop ca sa stranga ajutoare pentru aceasta. In deceniul al
saselea al secolului al XVIII-lea, se reface manastirea din nou de
catre egumenul Varlaam, calugarii Ioan si Pavel Salageanu.
Ca urmare a rascoalei de la Cioara, din anii
1759-1761, condusa de Ieromonahul Sofronie, pentru pastrarea ortodoxiei,
Episcopul unit Petru Pavel Aron din Blaj cere, la data de 12 aprilie
1762, ca egumenul Varlaam si calugarul Inocentiu Bosi sa fie prinsi si
dusi la Blaj, iar ceilalti calugari de la Prislop si Plosca sa fie
alungati.
Generalul austriac Nicholaus Adolf Bukow ordona, la
data de 5 iunie 1762, ca cele doua manastiri sa fie distruse prin
incendiere. In anul 1775 manastirea este reintemeiata, iar ieromonahul
Nichita este consemnat ultima oara la 2 aprilie 1778.
Dupa moartea egumenului Macarie, in anul 1810,
manastirea a fost data in grija preotilor de mir din satele vecine. In
istoria manastirii este consemnata ca importanta vizita vicarului Stefan
Moldovan din Hateg, intre anii 1852-1853, care noteaza in jurnal o
descriere detaliata a manastirii. Se mai cunoaste din documente ca, in
1873, s-a asezat la manastire credinciosul Aron Sarbu, probabil cu
gandul de a se calugari, dar a murit dupa trei ani.
La initiativa vicarului Nicolae Nestor din Hateg,
dupa anul 1897, are loc o noua restaurare a bisericii, care se termina
in anul 1899. Dupa aceasta restaurare incep sa fie interesati de soarta
manastirii episcopii uniti din Lugoj.
La data de 19 mai 1901, aici a slujit episcopul
Dimitrie Radu, cu un sobor de 40 de preoti, iar la 25 mai 1905, urmasul
sau, Vasile Hossu, si tot in anul 1905, manastirea este vizitata de
Nicolae Iorga, care lasa o succinta descriere a ei.
In anii 1908-1909 s-a facut o noua restaurare a
manastirii, prin stradania Episcopului Vasile. Pictorul ardelean
Octavian Smigelschi viziteaza manastirea, in luna august 1909, pentru
intocmirea documentatiei privind pictarea ei. Din primavara anului 1911 a
fost randuit ca egumen Ieromonahul Leon Manu, care a strans in jurul
lui cativa vietuitori.
In zilele de 8-21 mai 1913 a fost readusa de la Blaj
"Icoana Maicii Domnului facatoare de minuni", iar la 24-25 mai in
acelasi an a fost resfintita de episcopii Valeriu Traian Frentiu, al
Lugojului, si Vasile Hossu, al Gherlei.
Intre anii 1923 si 1924, arhitectul Rudolf Vagner din
Hunedoara a efectuat cateva lucrari de consolidare si o restaurare
ornamentala a fatadelor exterioare care a schimbat mult aspectul
arhitectonic initial.
La data de 25 noiembrie 1948, Mitropolitul Ardealului, Nicolae Balan (1920-1955), il aduce aici pe Ieromonahul Arsenie Boca, de la Manastirea Sambata de Sus, iar in 1950 au fost aduse si maicile.
Ieromonahul Arsenie Boca a ramas in manastire pana in
1989, an in care a si trecut la Domnul. El a sculptat personal
catapeteasma si executat mai multe lucrari de renovare a bisericii si a
celorlalte cladiri, fapt pentru care este considerat astazi ca cel deal
treilea ctitor al manastirii. Mormantul sau se afla in cimitirul
Manastirii Prislop.
In urma decretului nr. 410/1959, si Manastirea
Prislop, ca, de altfel, majoritatea manastirilor, a fost desfiintata,
fara a avea in vedere importanta ei spirituala in viata romanilor "de
dincolo de Carpati". De fapt, era perioada instalarii ateismului, care
tocmai aceasta urmarea, desfiintarea spiritualitatii romanesti.
Abia in anul 1976 a fost din nou reinfiintata, tot ca
manastire cu destinatie pentru maici. Dupa anul 1990 s-au facut lucrari
de consolidare si restaurare atat a bisericii, cat si a cladirilor
pentru staretie, chilii si camine aflate la rasarit de biserica.
In anul 1991, in incinta manastirii a fost infiintat Seminarul Teologic Monahal Sfanta Ecaterina,
cu o durata de scolarizare de cinci ani. Unele maici si eleve isi
desavarsesc talentul artistic continuand vechiul mestesug romanesc al
pictarii de icoane pe sticla. Scolilor seculare de iconari de la Nicula,
Arpas sau Laz li se alatura acum cea de data mai recenta, de la
Prislop.
De numele manastirii se leaga existenta Sfantului
Ioan de la Prislop, care s-a retras de la manastire la 500 de metri pe
raul Slivat, unde si-a construit o chilie din piatra, cunoscuta si azi
sub numele de "Casa Sfantului". Se presupune ca a trait aici in secolul
al XV-lea sau in prima jumatate a secolului al XVI-lea.
Sapandu-si pestera intr-o stanca sub munte, asemenea
altor sihastri, s-a nevoit acolo singur pana la moarte cu grele si
nestiute osteneli. Cuviosul Ioan Sihastrul, bineplacand lui Dumnezeu si
umplandu-se de darul Duhului Sfant, s-a savarsit in acea pestera in
ultimele decenii ale secolului XVII, proslavindu-se dupa moarte ca
facator de minuni. El insa, a murit foarte devreme din cauza unui
vanator care, vazandu-l in gura pesterii si confundandu-l cu un animal
salbatic, l-a impuscat.
Acest monah marcant a fost canonizat in iunie 1992 de
Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Despre Ioan Sihastrul
vorbeste atat traditia locala cat si calugarul Efrem, autor al
"Plangerii Manastirii Silvasului", scrisa dupa anul 1762, prin
urmatoarele versuri:
"Si atunci, un tanar oarecare din sat
Numele lui Ioan, Sfantului Nicodim a urmat;
Din lume si rudenii cu totul au iesit
De aici la mine au venit.
Intr-o stanca chilie si-au facut
In care slujind, lui Dumnezeu a placut
Si pe el dupa sfarsit Dumnezeu l-a proslavit;
Pestera si acum se gaseste
Si "Chilia Sfantului" se numeste.
Iara dupa oarecare intamplare,
Cu a lui Dumnezeu inainte aparare,
Rudele sfantului cele din sat
Moastele cu totul le-au ridicat
Si in Tara Romaneasca le-au adus
La oarecare manastire le-au pus.
Insa la neamul lui pururea se pomeneste
Fiindca si o particica din moastele lui se gaseste."
Sfantul Cuvios Ioan de la Prislop nu trebuie
confundat cu egumenul Ioan, care a carmuit manastirea in a doua jumatate
a secolului al XVI-lea, iar in anul 1585 a fost ales Mitropolit al
Transilvaniei cu scaunul la Alba-Iulia. El a fost Mitropolit al
Transilvaniei timp de 20 de ani (1585 -1605).
Si amintim aici ca de la Prislop mai multi calugari
au fost ridicati in scaune vladicesti, ultimul fiind Teofil, episcop de
Vad la anul 1615, care a pastorit pana in anii 1622-1623, dupa care nu
se mai stie nimic de el.
Nu departe de chilia Sfantului Ioan, se afla locul de
odihna al unui alt vietuitor al manastirii: Parintele Arsenie Boca.
Torturat si "vanat" de catre securitate pana la sfarsitul vietii, Parintele Arsenie
este considerat a fi al treilea ctitor al actualei manastiri deoarece,
in toti anii in care s-a nevoit aici (41 de ani) a pictat fresce si
icoane deosebit de valoroase astazi, a reorganizat viata de obste si a
redat manastirii stralucirea si frumusetea de care se bucura astazi mii
de credinciosi veniti chiar si de peste hotare.
Parintele Arsenie Boca se naste la 29 septembrie
1910, la Vata de Sus, langa Brad, judetul Hunedoara. Parintii sai, Iosif
si Cristina, ii pun la botez numele Zian. Din anul 1929, tanarul Zian
incepe scoala primara in satul natal si apoi intra la Liceul National
Ortodox "Avram Iancu" din Brad, pe care-l absolva in anul 1929.
In anul 1929, tanarul seminarist se e inscrie la
Institutul Teologic din Sibiu, iar in 1933 el pleaca la studii in
capitala. Mitropolitul Nicolae Balan il trimite cu bursa la Academia de
Arte Frumoase din Bucuresti. Face studii cu profesorul Costin Petrescu.
Pe langa studiile teologice, el urmeaza si cursuri de
medicina (in special cele de anatomie), participa cu interes la
prelegerile de mistica ale lui Nichifor Crainic. Frecventeaza si alte cursuri in domeniul culturii si artei.
La data de 29 septembrie 1935 el este hirotonit
diacon celib. Din anul 1939, dupa terminarea Academiei de Arte Frumoase,
el urmeaza o scurta perioada de ucenicie in monahism la Sfantul Munte Athos.
La reintoarcerea in tara, el aduce cu sine cateva manuscrise ale Filocaliei fostului sau profesor de la Sibiu, Parintele Dumitru Staniloae, cu care colaboreaza la realizarea in limba romana a acestei lucrari.
Parintele Arsenie Boca scrie dupa dictatul Parintelui Staniloae,
realizeaza coperta Filocaliei si sustine lucrarea de tiparire prin
numarul mare de abonamente pe care le procura. Pe buna dreptate
Parintele Dumitru Staniloae il numeste "ctitor de frunte al Filocaliei romanesti".
In luna iunie a anului 1939, el intra in obstea Manastirii Brancoveanu de la Sambata
de Sus. Doar peste un an, la 3 mai 1940, el este tuns in monahism la
Manastirea Sambata de Sus, primind acum numele de Arsenie. Peste doi
ani, la 10 aprilie 1942, este hirotonit preot.
In anul 1943, la izvorul Vaii Sambata, langa un
povarnis aproape vertical, teraseaza stanca. In interiorul masivului,
scobeste o deschizatura pe care o largeste in interior, cu intentia de a
realiza o chilie in inima muntelui. Acest lucru nu ajunge la bun
sfarsit deoarece, in anul 1943, el intra in atentia Securitatii.
In anul 1945, parintele este anchetat la Ramnicu Valcea, iar in urmatorul an, la Brasov. La data de 7 mai 1948, de Izvorul Tamaduirii, este ultimul mare praznic sarbatorit la Sambata. Miscarea religioasa de aici are anvergura nationala.
In anul 1948, Patriarhul Justinian se gandeste sa-l
cheme pe Parintele Arsenie la treapta arhieriei. In acelasi an, este
anchetat la Fagaras. La data de 25 noiambrie 1948, Mitropolitul Nicolae
Balan il aduce personal la Prislop pe Ieromonahul Arsenie Boca.
Manastirea Prislop - localizare si cai de acces
Manastirea Prislop este situata la aproximativ 30 de
kilometri mai spre sud de orasul Hunedoara si aproximativ 10 kilometri
sud de orasul Hateg. Accesul spre manastire este usor, pana la Silvasu
de Sus circuland autobuze din Hunedoara, iar din Silvasu de Sus pana la
manastire sunt numai 3 kilometri pe drum asfaltat.
