MANASTIREA SAMBATA -JUD.BRASOV

ESTE O MANASTIRE ATAT DE FRUMOASA..EU AICI AM AVUT CU ANII IN URMA UN UNCHI CALUGAR..CARE AZI ESTE PE LA MUNTELE ATHOS..NU MAI STIU MULTE DESPRE EL..

 DE AICI SE POATE PORNI LA IZVORUL PARINTELUI ARSENIE CARE NU ESTE DEPARTE...

 SAU SPRE CHILIA PARINTELUI ARSENIE CARE ESTE C-AM LA 7-8 KM..DE MANASTIRE DAR DRUMUL ESTE MARCAT..FRUMOS..MULTII TURISTI..SI MULTA LINISTE..RACOAREA PADURIIIII...SI APA CARE CANTA CANTECUL VIATII..FRUMOS..DE TOT..

ACEASTA 

MANASTIRE MA FASCINAT MEREU..MAI ALES STIIND CE SA INTAMPLAT CU BRANCOVENI..CARE TURCII LE-AU TAIAT CAPUL COPIILOR LOR IN FATA TATALUI..MAI MARE DURERE SI JERTFA PT CREDINTA NU ESTE...

Pe soseaua Brasov-Fagaras-Sibiu, in dreptul comunei Voila, satul Sambata de Sus, o deviere de 15 km spre sud ne conduce spre locasul monahal ctitorit de domnitorul muntean Constantin Brancoveanu, in anul 1696.

Mânăstirea este situată la poalele munţilor Făgăraş într-un cadru natural deosebit. Se poate considera pe bună dreptate că ne aflăm "pe-un picor de plai pe-o gură de rai" în preajma sa. Aer curat şi proaspăt, linişte întreruptă doar de ciripitul păsărelelor sau de glasul celor dimprejur. Izvoare repezi de munte, păduri cu arbori multiseculari contribuie la crearea unei atmosfere de basm în oricare dintre cele patru anotimpuri.

După cum este şi firesc, nici în curtea ce înconjoară mânăstirea nu lipsesc peisaje deosebite, intrarea făcându-se pe o alee marginită de flori, iar curtea din spate adăposteşte păstrăvăria şi cele două case de oaspeţi. Primăvara, vara şi la începutul toamnei florile produc un peisaj ce încântă realmente privirea.

Istoricul Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus

Aflată pe valea râului Sâmbăta, la poalele Munţilor Făgăraş, mânăstirea este renumită ca loc de reculegere, mângâiere şi întărire sufletească pentru credincioşii şi vizitatorii ce se roagă ori poposesc în acest locaş sfânt.

Poporul român, care s-a născut creştin, are prin Mânăstirea Brâncoveanu, ca şi prin celelalte, peste 250 mânăstiri ortodoxe din România, cea mai trainică punte de legătură a tuturor românilor, de-o parte şi de alta a Carpaţilor.

Istoria Mânăstirii Brâncoveanu începe în secolul al XVII-lea. Dacă la începutul secolului XVI avem mai multe mărturii indirecte despre existenţa mânăstirii prin menţionarea unor călugări de aici în diferite acte, dispersate, primele dovezi directe le avem din anul 1654, când satul şi moşia din Sâmbata de Sus au intrat în stăpânirea lui Preda Brâncoveanu, boier de loc din sudul Carpaţilor. Acesta, se spune că a construit o bisericuţă din lemn pe valea râului Sâmbăta, probabil pentru călugării sihastri de aici. Pe locul acesteia, în jurul anului 1696, domnitorul Constantin Brâncoveanu, domn al Ţării Româneşti (1688-1714), a zidit din piatră şi cărămidă o mânăstire.    

La sfârşitul secolului al XVII-lea, Transilvania abia scăpase de atacurile repetate ale principilor calvini, atacuri ce au continuat însă asupra punctului principal de rezistenţă, credinţa ortodoxă a românilor, urmărind-se, de fapt, deznaţionalizarea lor. Pentru întărirea şi salvarea Ortodoxiei de noul pericol, cel al catolicizării, apărut prin trecerea Transilvaniei sub stăpânirea Habsburgilor (1683), domnitorul Constantin Brâncoveanu a transformat şi reorganizat vechea mânăstire ortodoxă din Sâmbăta de Sus, cu călugări sihaştri, într-o mânăstire mai mare cu viaţă de obşte (călugări care trăiesc, muncesc şi se roagă împreună).