Biserica Neagra din Brasov numita astfel dupa marele incendiu din 1689.
A fost reconstruita incepand cu anul 1383, din initiativa preotului Thomas Sander, pe locul unui edificiu mai vechi si este considerata astazi un simbol al goticului transilvanean.
Constructia corului de tip hala cu trei nave, al bisericii dedicate initial Sfintei Fecioare Maria, sta sub influenta santierelor central-europene ale familiei de pietrari Parler. Contrafortii in trepte, incheiati cu fiale in partea superioara, sunt decorati cu statui sculptate in piatra, reprezentand pe sfintii protectori ai bisericii.
Lucrarile, intrerupte de invazia turceasca din anul 1421 ce a dus in captivitate intregul Sfat al orasului, au fost reluate spre sfarsitul secolului al XV-lea, cand s-a ridicat corpul trinavat al bisericii-hala cu tribuna si doua turnuri pe vest, dintre care numai cel de sud depaseste inaltimea navelor.
Din aceasta perioada dateaza si cele cinci remarcabile portaluri din piatra, realizate sub influenta santierului Bisericii Sfanta Elisabeta din Kosice (Slovacia), cel de vest constituind un punct de varf al goticului tarziu din aceasta parte a Europei.
In dreptul accesului de sud-est a fost ridicat pridvorul ce adaposteste imaginea Mariei cu Pruncul intre Sfintele Ecaterina si Varvara, capodopera a picturii transilvanene, atribuita la fel ca si constructia, munificentei regelui Matia Corvinul (1458-1490) si sotiei sale Beatrix de Aragon. Canaturile portii de lemn a pridvorului pastreaza inscris anul 1477.
In urma instalarii religiei Reformei in Transilvania in 1541, cu contributia directa a umanistului Johannes Honterus (1498-1549), parohia Bisericii Negre din Brasov a trecut la confesiunea luterana.
Dupa incendiul din 1689, interiorul bisericii a fost reconstruit in stil baroc.
Biserica pastreaza fragmente din pictura murala medievala Sf Maria (1476), cristelnita din bronz in stil gotic (1472), trei panouri ale altarului din Feldioara (1495), orga Buchholz (1836) cea mai mare orga mecanica din Romania si cea mai importanta colectie de covoare orientale din Transilvania datand din secolele XV-XVI. În turnul Bisericii Negre se află cel mai mare clopot mobil din România, cu o greutate de cca. 6.000 kg.
Legenda Copilului de pe cornisa
Una dintre cele mai cunoscute legende transilvanene își are rădăcinile în secolul XV, odată cu ridicarea Bisericii Negre din Brașov.
Pe una din laturile bisericii, pe o coloana, se află statuia unui copil înfățișat într-o poziție care dă impresia că se apleacă peste cornișa clădirii.
Aceasta sculptura atipica reprezinta de fapt legenda acelui copil.
Se povesteste că în vremea ridicării bisericii, meșterul constructor care trebuia să coordoneze lucrările a angajat un ucenic pentru a-l ajuta la lucrările de constructie.
Pe măsură ce trecea timpul, iar lucrarea se apropia de final, meșterul constructor a observat priceperea ucenicului său. Din gelozie, i-a cerut acestuia sa masoare daca peretele bisericii este drept, cu ajutorul atei cu plumb, dar în momentul în care s-a aplecat, meșterul l-a împins peste cornisa. Legenda ne mai spune că statuia copilului a fost ridicată la final, exact pe aceeași coloană, reprezentand copilul cum masoara inclinatia peretelui, de către același meșter constructor, cuprins de remușcări.
A fost reconstruita incepand cu anul 1383, din initiativa preotului Thomas Sander, pe locul unui edificiu mai vechi si este considerata astazi un simbol al goticului transilvanean.
Constructia corului de tip hala cu trei nave, al bisericii dedicate initial Sfintei Fecioare Maria, sta sub influenta santierelor central-europene ale familiei de pietrari Parler. Contrafortii in trepte, incheiati cu fiale in partea superioara, sunt decorati cu statui sculptate in piatra, reprezentand pe sfintii protectori ai bisericii.
Lucrarile, intrerupte de invazia turceasca din anul 1421 ce a dus in captivitate intregul Sfat al orasului, au fost reluate spre sfarsitul secolului al XV-lea, cand s-a ridicat corpul trinavat al bisericii-hala cu tribuna si doua turnuri pe vest, dintre care numai cel de sud depaseste inaltimea navelor.
Din aceasta perioada dateaza si cele cinci remarcabile portaluri din piatra, realizate sub influenta santierului Bisericii Sfanta Elisabeta din Kosice (Slovacia), cel de vest constituind un punct de varf al goticului tarziu din aceasta parte a Europei.
In dreptul accesului de sud-est a fost ridicat pridvorul ce adaposteste imaginea Mariei cu Pruncul intre Sfintele Ecaterina si Varvara, capodopera a picturii transilvanene, atribuita la fel ca si constructia, munificentei regelui Matia Corvinul (1458-1490) si sotiei sale Beatrix de Aragon. Canaturile portii de lemn a pridvorului pastreaza inscris anul 1477.
In urma instalarii religiei Reformei in Transilvania in 1541, cu contributia directa a umanistului Johannes Honterus (1498-1549), parohia Bisericii Negre din Brasov a trecut la confesiunea luterana.
Dupa incendiul din 1689, interiorul bisericii a fost reconstruit in stil baroc.
Biserica pastreaza fragmente din pictura murala medievala Sf Maria (1476), cristelnita din bronz in stil gotic (1472), trei panouri ale altarului din Feldioara (1495), orga Buchholz (1836) cea mai mare orga mecanica din Romania si cea mai importanta colectie de covoare orientale din Transilvania datand din secolele XV-XVI. În turnul Bisericii Negre se află cel mai mare clopot mobil din România, cu o greutate de cca. 6.000 kg.
Legenda Copilului de pe cornisa
Una dintre cele mai cunoscute legende transilvanene își are rădăcinile în secolul XV, odată cu ridicarea Bisericii Negre din Brașov.
Pe una din laturile bisericii, pe o coloana, se află statuia unui copil înfățișat într-o poziție care dă impresia că se apleacă peste cornișa clădirii.
Aceasta sculptura atipica reprezinta de fapt legenda acelui copil.
Se povesteste că în vremea ridicării bisericii, meșterul constructor care trebuia să coordoneze lucrările a angajat un ucenic pentru a-l ajuta la lucrările de constructie.
Pe măsură ce trecea timpul, iar lucrarea se apropia de final, meșterul constructor a observat priceperea ucenicului său. Din gelozie, i-a cerut acestuia sa masoare daca peretele bisericii este drept, cu ajutorul atei cu plumb, dar în momentul în care s-a aplecat, meșterul l-a împins peste cornisa. Legenda ne mai spune că statuia copilului a fost ridicată la final, exact pe aceeași coloană, reprezentand copilul cum masoara inclinatia peretelui, de către același meșter constructor, cuprins de remușcări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu