Am plecat de la brasov dis de dimieata in pelerinaj pe la manastirii..soarele inca nu rasarise cand noi eram deja la drum..drum bun nu am ce zice..asa credeam bineinteles la ora aceea..dupa ce am trecut de Gheorgheni..n-i sa aratat in toata splendoarea o manastire bineinteles ca nu stiam ce si cum...era MANASTIREA IZVORUL MURESULUI... foarte frumoasa pe o intindere destul de mare ..in linistea codriilor de brad..la pasii lini ai maicutelor care abia daca le vedeai..vizitatorii mai putini ca era abia orele 9 de dimineata..singurele ciripitoare care nu conteneau sa cante atat de frumos...
Ctitorita de Preasfintitul Ioan Selejan, episcopul Harghitei si al Covasnei, manastirea de maici de la Izvorul Muresului e unul din rarele semne ca tinuturile strabatute de Olt si de Mures ar mai fi romanesti. Haina calugareasca e adesea un simbol al martiriului moral -
NU E SCRISA DE MINE..AM CITIT SI MI-A PLACUT...
Manastirea e inconjurata de hectare intregi de poieni si padure, un adevarat domeniu regesc, strabatut doar de pasari, de lumina stralucitoare a zilei si de cate un urs ratacit. Dar nu de salbaticiunile din paduri au maicutele a se teme, ci de salbaticiunile cu chip omenesc. Suspinand intre ele, isi amintesc si acum seara aceea tihnita cand, plimbandu-se pe aleile inflorite, dupa istovitoarele ascultari ale zilei, portile cele inalte au fost izbite in laturi si cateva masini au intrat in viteza, cu farurile aprinse, strivind sub roti curtea curata si dereticata de mana lor. S-au napustit apoi asupra calugaritelor, prefacandu-se ca le calca, in bataie de joc, fugarindu-le care incotro, injurandu-le cu patima si cu ura in limba lui Attila. Inspaimantate, monahiile s-au retras impreuna in mijlocul curtii, rugandu-se si plangand. Pana atunci, unele dintre ele nu aflasera ca fiarele din padure sunt adesea mai blande ca oamenii. In clipa aceea, din capatul aleii, din indepartata cladire a staretiei, a pornit spre locul dezastrului un barbat. Calugar cu trup de razboinic, cu barba si vesmant cenusii, a inchis portile grele ale manastirii si, zavorandu-le, s-a intors cu fata spre intrusi. Era parintele si duhovnicul lor, Preasfintitul Ioan Selejan, Episcopul Harghitei si Covasnei, ctitor si aparator al tuturor manastirilor romanesti din aceasta uitata parte de tara: “Ce doriti, frati crestini? Nu stiti romaneste? Prea bine.” Si, inaltandu-si bastonul cu maciulie de argint, le-a strigat unor oameni veniti la munca la manastire: “Mai, baieti, ia aduceti niste benzina, sa aruncam pe masinile astea!” “Iertati parinte!.”, a implorat capetenia agresorilor, amintindu-si subit graiul locului. “Ne-am luat prea tare cu bautura!” A fost iertat crestineste, dar la putina vreme s-a intamplat ca Dumnezeu insusi l-a pedepsit pe omul acela: a cazut de pe casa, rupandu-si trupul si oasele. In ziua cand agoniza in spital, maicile de la Izvorul Muresului l-au pomenit in rugaciuni, la Sfanta Liturghie......ASTA FIIND SPUS PLECAM LA DRUM SPRE CHEILE BICAZULUI SI LACU ROSU...
sigur ne stiind ce drum rau voi gasi..am calatorit in GRECIA..dar acolo era asfalt pana in livada oameniilor sub pomii nu asa ca la noi...sa iti strici masina..culmea asa locurii frumoase unde turistii sint incantatii de peisaj dar suparati de ce drum avem...
Lasand asta la o parte..drumul merge sus la barajul Bicaz..dezolant insa in apa pluteau numai peturii..doamne tot mai mult raman uimita de ce putem fii in tara asta..
DESCRIERE;Lacul de acumulare "Izvorul Muntelui", cunoscut şi sub numele de "lacul Bicaz", este cel mai mare lac artificial amenajat pe râurile interioare din România. Situat pe cursul superior al râului Bistriţa, lacul s-a format ca urmare a construirii barajului hidroenergetic cu acelaşi nume. Din el se alimentează centrala hidroelectrică Bicaz-Stejaru...C-AM ASTA SE SCRIE DESPRE LACUL BICAZ...
Aici era doar inceputul comarului despre drumul romanesc ..gropii..praf..nebunie..nu mai vreau sa imi aduc aminte..in sfarsit..usor deja ma apropiam de TG. NEAMT...gasisem un pic de drum bun si sigur mergeam si eu un pic mai linistita...in dreapta ..gasisem un tabel cu MANASTRIREA SECU si stiam ca ..destinatia mea era asta si era bine ca ajunsesem totii teferi..restul uitasem.....
DESCRIERE;
Manastirea Secu, unul dintre cele mai cunoascute si vizitate asezaminte monahale din tinutul Neamtului, este situata la o distanta de 22 de km de orasul Targu Neamt, soseaua ce leaga orasul Targu Neamt de comuna Pipirig fiind principala cale de acces spre acest vechi lacas ce se inscrie in nepretuita salba de monumente bisericesti din tinutul Neamtului.
Astfel, la o distanta de 4 km de soseaua Targu Neamt Pipirig, in linistea fermecatoare a poienilor, in vecinatatea Parului Secu, se vede Manastirea Secu, asezata la poalele Muntelui Vasan, avand infatisarea unei cetati medievale, cu ziduri groase si turnuri de aparare, turle ce se inalta asemenea unor sulite uriase profilate pe fundalul verde al muntilor invesmantati in haina padurilor de brazi si faci care inconjoara, ca o cetate naturala, aceasta asezare monahala.
"Poiana lui Ghenadie" la rasarit, "Poiana lui Gheorghe" si "Poiana lui Nifon" la nord, Muntele Vasan si Pustianul la apus, "Poiana Clopotariei" de sub Vasa, "Poiana lui Isochie" si "Dealul Arsitelor" la sud, iata cateva dintre denumirile ce s-au pastrat, de-a lungul timpului, in uzul monahilor si al sihastrilor vietuitori pe aceste meleaguri, toponime mostenite, cu siguranta, de la parintii stabiliti aici din timpuri indepartate.
SANT INCANTATA DE FRUMUSETIILE PATRIEI NOASTRE..DEZAMAGITA DE DRUMURIILE PE BICAZ...
INTOARCEREA ;
sa facut pe ruta...ROMAN-BACAU-ONESTI-TG.SECUIESC-BRASOV...DRUM FOARTE BUN...DECI PE AICI ..E MAI BINE..
CALATORIE PLACUTA..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu