MANASTIREA COZIA

MI-A PLACUT 

MULT DAR ERA PARCA ASA DE MULTA LUME CA NU AM AVUT TOTUSI MULTA INTIMITATE...

UN SCURT ISTORIC;

Manastirea Cozia, este o ctitorie a lui Mircea cel Batran. Este situata malul raului Olt. Paul de Alep in jurnalul calatoriei sale in Tara Romaneasca intre 21 august 1656 – 13 octombrie 1658 spunea despre Manastirea Cozia: „In limba lor intelesul numelui acestei manastiri, Cozia este „fortareata de pamant din pricina nenumaratilor munti din aceasta tara”. A fost construita, conform legendei, in apropierea altei manastiri construita de domnitorul Negru Voda.
Este inaugurata la 18 mai 1388, prin hrisovul voievodului Mircea cel Batran care spunea: „… a binevoit domnia mea sa ridic din temelie o manastire la locul numit Calimanesti pe Olt, care a fost inainte satul boierului domniei mele Nan Udoba”. Hrisovul este totodata si actul de atestare a localitatii Calimanesti, judetul Valcea, pe teritoriul careia se afla. Pictura interioara este facuta intre anii 1390-1391. Mircea cel Batran s-a preocupat permanent de inzestrarea si infrumusetarea manastirii prin intarirea drepturilor de proprietate asupra mai multor sate si mosii. De asemeni ii va da dreptul de exploatare a sarii din salinele de la Ocnele Mari. Manastirea avea robi tigani care erau folositi atat la exploatarea sarii, cat si la spalarea nisipurilor aurifere de pe Olt si Valea lui Stan de pe Lotru. La 28 martie 1415 printr-un hrisov al lui Mircea cel Batran manastirii Cozia i se daruieste vama de la Genune. Lacasul a primit in continuare noi donatii din partea diferitilor domnitori care au urmat. Astfel, pana la 1500 sunt date 16 asemenea hrisoave prin care domnitorii intaresc posesiunile sale. De-a lungul timpului, manastirea va fi reparata si renovata de multe ori de domnitori ca Neagoe Basarab, Radu Paisie, Constantin Brancoveanu. Ultima renovare si consolidare s-a facut intre 1 iulie 1958-1 ianuarie 1959 de catre guvernul Romaniei la interventia patriarhului de atunci, Justinian Marina. De remarcat ca in timpul lui Neagoe Basarab s-a construit fantana care-i poarta numele, iar intre anii 1512-1521 s-a refacut pictura. Constantin Brancoveanu a construit la 1706-1707 pridvorul, in cunoscutul stil numit dupa numele sau „brancovenesc”. Istoria manastirii este strans legata de istoria tarii. In timpul ocupatiei austriece a Olteniei, manastirea a fost o fortareata redutabila in calea cotropitorilor.
Aici a slujit preotul Radu Sapca, participant de seama la revolutia burgheza de la 1848 din Tara Romaneasca, numit curator civil prin decretul nr.519 din 4 mai 1864 a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Este de remarcat cuvantarea sa din 24 ianuarie 1866 cu prilejul aniversarii Unirii: „stiti ca acest templu este zidit de printul Mircea cel Batran pe la anul 1384. Acest print viteaz, asemenea si ceilalti Vlad al V-lea, Mihai Bravul al Valahiei, cum si Stefan cel Mare al Moldovei s-au luptat vitejeste pentru apararea acestor tari, de a scapa pe strabunii nostri de navalirile ce veneau din alte parti”. Manastirea a cunoscut si momente neplacute. Astfel, intre 1879-1893 autoritatile o transforma in puscarie, lucru ce-l face pe Mihai Eminescu sa scrie un articol virulent in ziarul Timpul din 12 septembrie 1882: „Cozia, unde e imormantat Mircea I, cel mai mare domn al Tarii Romanesti, acela sub care tara cuprindea amandoua malurile Dunarii pana-n mare, Cozia unde e imormantata familia lui Mihai Voda Viteazul, un monument istoric aproape egal ca vechime, cu tara – ce-a devenit aceasta? Puscarie!”.
Ulterior va fi si spital, in orice caz mult mai apropiata de preocuparile monahilor de aici. Un alt moment greu pentru sfantul lacas a fost perioada primului razboi mondial, cand a devenit grajd de cai, lucru specificat intr-un raport din 16 iunie 1916: „…piatra comemorativa cu inscriptia de la marele voevod Mircea cel Batran, fondatorul acestui monument istoric, am gasit-o deteriorata cu desavarsire, in biserici bagandu-se cai…”. Manastirea Cozia a constituit dealungul timpului si un puternic focar de cultura romaneasca. Prin hrisoavele domnesti din 28 martie 1415, 18 martie 1419, 16 iunie 1436, 17 aprilie 1448, se atesteaza ca aici functiona o „scoala manastireasca” inca din 1415. Primul dascal a fost parintele Sofronie, staretul manastirii. Logofatul Filos, logofat al marelui voevod Mircea cel Batran, compune versuri si imnuri religioase, el fiind considerat primul poet roman. Mardarie Cozianul alcatuieste la 1696 Lexiconul slavo-roman necesar scolii. Despre functionarea scolii pomeneste la 12 mai 1772 si Arhimandritul Ghenadie, care a venit la Cozia „din mica copilarie, unde am invatat si carte”. Nu departe de Cozia, la Jiblea, (azi cartier al orasului Calimanesti) exista in secolul al XVIII-lea o scoala sateasca, condusa de Barbu, elev al scolii manastiresti.