luni, 2 iunie 2014

PSALMII 100-109

PSALMUL 100

l. Mila si judecata Ta voi canta tie, Doamne.
2. Canta-voi si voi merge, cu pricepere, in cale fara prihana. Cand vei veni la mine?
3. Umblat-am intru nerautatea inimii mele, in casa mea.
4. N-am pus inaintea ochilor mei lucru nelegiuit; pe calcatorii de lege i-am urat.
5. Nu s-a lipit de mine inima indaratnica; pe cel rau, care se departa de mine, nu l-am cunoscut.
6. Pe cel ce clevetea in ascuns pe vecinul sau, pe acela l-am izgonit.
7. Cu cel mandru cu ochiul si nesatios cu inima, cu acela n-am mancat.
8. Ochii mei sunt peste credinciosii pamantului, ca sa sada ei impreuna cu mine. Cel ce umbla pe cale fara prihana, acela imi slujea.
9. Nu va locui in casa mea cel mandru; cel ce graieste nedreptati nu va sta inaintea ochilor mei.
10. In dimineti voi judeca pe toti pacatosii pamantului, ca sa nimicesc din cetatea Domnului pe toti cei ce lucreaza faradelegea.

PSALMUL 101

1. Doamne, auzi rugaciunea mea, si strigarea mea la Tine sa ajunga!
2. Sa nu intorci fata Ta de la mine; in orice zi ma necajesc, pleaca spre mine urechea Ta!
3. in orice zi Te voi chema, degraba auzi-ma!
4. Ca s-au stins ca fumul zilele mele si oasele mele ca uscaciunea s-au facut.
5. Ranita este inima mea si s-a uscat ca iarba; ca am uitat sa-mi mananc painea mea.
6. De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea.
7. Asemanatu-m-am cu pelicanul din pustiu; ajuns-am ca bufnita din daramaturi.
8. Privegheat-am si am ajuns ca o pasare singuratica pe acoperis.
9. Toata ziua m-au ocarat vrajmasii mei si cei ce ma laudau, impotriva mea se jurau.
10. Ca cenusa am mancat, in loc de paine, si bautura mea cu plangere am amestecat-o,
11. Din pricina urgiei Tale si a maniei Tale; ca ridicandu-ma eu, m-ai surpat.
12. Zilele mele ca umbra s-au plecat si eu ca iarba m-am uscat.
13. Iar Tu, Doamne, in veac ramai si pomenirea Ta din neam in neam.
14. Sculandu-Te, vei milui Sionul, ca vremea este sa-l miluiesti pe el, ca a venit vremea.
15. Ca au iubit robii Tai pietrele lui si de tarana lui le va fi mila.
16. si se vor teme neamurile de numele Domnului si toti imparatii pamantului de slava Ta.
17. Ca va zidi Domnul Sionul si se va arata intru slava Sa.
18. Cautat-a spre rugaciunea celor smeriti si n-a dispretuit cererea lor.
19. Sa se scrie acestea pentru neamul ce va sa vina si poporul ce se zideste va lauda pe Domnul;
20. Ca a privit din inaltimea cea sfanta a Lui, Domnul din cer pe pamant a privit,
21. Ca sa auda suspinul celor ferecati, sa dezlege pe fiii celor omorati,
22. Sa vesteasca in Sion numele Domnului si lauda Lui in Ierusalim,
23. Cand se vor aduna popoarele impreuna si imparatiile ca sa slujeasca Domnului.
24. Zis-am catre Dumnezeu in calea tariei Lui: Vesteste-mi putinatatea zilelor mele.
25. Nu ma lua la jumatatea zilelor mele, ca anii Tai, Doamne, sunt din neam in neam.
26. Dintru inceput Tu, Doamne, pamantul l-ai intemeiat si lucrul mainilor Tale, sunt cerurile.
27. Acelea vor pieri, iar Tu vei ramane si toti ca o haina se vor invechi si ca un vesmant ii vei schimba si se vor schimba.
28. Dar Tu acelasi esti si anii Tai nu se vor imputina.
29. Fiii robilor Tai vor locui pamantul lor si semintia lor in veac va propasi.

PSALMUL 102

1. Binecuvinteaza, suflete al meu, pe Domnul si toate cele dinlauntrul meu, numele cel sfant al Lui.
2. Binecuvinteaza, suflete al meu, pe Domnul si nu uita toate rasplatirile Lui.
3. Pe Cel ce curateste toate faradelegile tale, pe Cel ce vindeca toate bolile tale;
4. Pe Cel ce izbaveste din stricaciune viata ta, pe Cel ce te incununeaza cu mila si cu indurari;
5. Pe Cel ce umple de bunatati pofta ta; innoi-se-vor ca ale vulturului tineretile tale.
6. Cel ce face milostenie, Domnul, si judecata tuturor celor ce li se face strambatate.
7. Cunoscute a facut caile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.
8. Indurat si milostiv este Domnul, indelung-rabdator si mult-milostiv.
9. Nu pana in sfarsit se va iuti, nici in veac se va mania.
10. Nu dupa pacatele noastre a facut noua, nici dupa faradelegile noastre a rasplatit noua,
11. Ci cat este departe cerul de pamant, atat este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El.
12. Pe cat sunt de departe rasariturile de la apusuri, departat-a de la noi faradelegile noastre.
13. In ce chip miluieste tatal pe fii, asa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El;
14. Ca El a cunoscut zidirea noastra, adusu-si-a aminte ca tarana suntem.
15. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea campului; asa va inflori.
16. Ca vant a trecut peste el si nu va mai fi si nu se va mai cunoaste inca locul sau.
17. Iar mila Domnului din veac in veac spre cei ce se tem de Dansul,
18. Si dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce pazesc legamantul Lui
19. Si isi aduc aminte de poruncile Lui, ca sa le faca pe ele. Domnul in cer a gatit scaunul Sau si imparatia Lui peste toti stapaneste.
20. Binecuvantati pe Domnul toti ingerii Lui, cei tari la vartute, care faceti cuvantul Lui si auziti glasul cuvintelor Lui.
21. Binecuvantati pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceti voia Lui.
22. Binecuvantati pe Domnul toate lucrurile Lui; in tot locul stapanirii Lui, binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul.

PSALMUL 103

1. Binecuvinteaza, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, maritu-Te-ai foarte.
2. Intru stralucire si in mare podoaba Te-ai imbracat; Cel ce Te imbraci cu lumina ca s i cu o haina;
3. Cel ce intinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui;
4. Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vanturilor;
5. Cel ce faci pe ingerii Tai duhuri si pe slugile Tale para de foc;
6. Cel ce ai intemeiat pamantul pe intarirea lui si nu se va clatina in veacul veacului.
7. Adancul ca o haina este imbracamintea lui; peste munti vor sta ape.
8. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tau se vor infricosa.
9. Se suie munti si se coboara vai, in locul in care le-ai intemeiat pe ele.
10. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece si nici nu se vor intoarce sa acopere pamantul.
11. Cel ce trimiti izvoare in vai, prin mijlocul muntilor vor trece ape;
12. Adapa-se-vor toate fiarele campului, asinii salbatici setea isi vor potoli.
13. Peste acelea pasarile cerului vor locui; din mijlocul stancilor vor da glas.
14. Cel ce adapi muntii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va satura pamantul.
15. Cel ce rasari iarba dobitoacelor si verdeata spre slujba oamenilor;
16. Ca sa scoata paine din pamant si vinul veseleste inima omului;
17. Ca sa veseleasca fata cu untdelemn si painea inima omului o intareste.
18. Satura-se-vor copacii campului, cedrii Libanului pe care i-ai sadit; acolo pasarile isi vor face cuib.
19. Locasul cocostarcului in chiparosi. Muntii cei inalti adapost cerbilor stancile scapare iepurilor.
20. Facut-ai luna spre vremi, soarele si-a cunoscut apusul sau.
21. Pus-ai intuneric si s-a facut noapte, cand vor iesi toate fiarele padurii;
22. Puii leilor mugesc ca sa apuce si sa ceara de la Dumnezeu mancarea lor.
23. Rasarit-a soarele si s-au adunat si in culcusurile lor se vor culca.
24. Iesi-va omul la lucrul sau si la lucrarea sa pana seara.
25. Cat s-au marit lucrurile Tale, Doamne, toate cu intelepciune le-ai facut! Umplutu-s-a pamantul de zidirea Ta.
26. Marea aceasta este mare si larga; acolo se gasesc taratoare, carora nu este numar, vietati mici si mari.
27. Acolo corabiile umbla; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca sa se joace in ea.
28. Toate catre Tine asteapta ca sa le dai lor hrana la buna vreme.
29. Dandu-le Tu lor, vor aduna, deschizand Tu mana Ta, toate se vor umple de bunatati;
30. Dar intorcandu-ti Tu fata Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor si se vor sfarsi si in tarana se vor intoarce.
31. Trimite-vei duhul Tau si se vor zidi si vei innoi fata pamantului.
32. Fie slava Domnului in veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.
33. Cel ce cauta spre pamant si-l face pe el de se cutremura; Cel ce se atinge de munti si fumega.
34. Canta-voi Domnului in viata mea, canta-voi Dumnezeului meu cat voi fi.
35. Placute sa-I fie Lui cuvintele mele, iar eu ma voi veseli de Domnul.
36. Piara pacatosii de pe pamant si cei fara de lege, ca sa nu mai fie. Binecuvinteaza, suflete al meu, pe Domnul.

PSALMUL 104

1. Laudati pe Domnul si chemati numele Lui; vestiti intre neamuri lucrurile Lui.
2. Cantati-I si-L laudati pe El; spuneti toate minunile Lui.
3. Laudati-va cu numele cel sfant al Lui; veseleasca-se inima celor ce cauta pe Domnul.
4. Cautati pe Domnul si va intariti; cautati fala Lui, pururea.
5. Aduceti-va aminte de minunile Lui, pe care le-a facut; de minunile Lui si de judecatile gurii Lui.
6. Semintia lui Avraam, robii Lui, fiii lui Iacob, alesii Lui.
7. Acesta este Domnul Dumnezeul nostru, in tot pamantul judecatile Lui.
8. Adusu-si-a aminte in veac de legamantul Lui, de cuvantul pe care l-a poruncit intr-o mie de neamuri,
9. Pe care l-a incheiat cu Avraam si de juramantul Sau lui Isaac.
10. Si l-a pus pe el lui Iacob, spre porunca, si lui Israel legatura vesnica,
11. Zicand: "Tie iti voi da pamantul Canaan, partea mostenirii tale".
12. Atunci cand erau ei putini la numar si straini in pamantul lor
13. Si au trecut de la un neam la altul, de la o imparatie la un alt popor,
14. N-a lasat om sa le faca strambatate si a certat pentru ei pe imparati, zicandu-le:
15. "Nu va atingeti de unsii Mei si nu vicleniti impotriva profetilor Mei".
16. Si a chemat foamete pe pamant si a sfaramat paiul de grau.
17. Trimis-a inaintea lor om; rob a fost randuit Iosif.
18. Smeritu-l-au, punand in obezi picioarele lui; prin fier a trecut sufletul lui, pana ce a venit cuvantul Lui.
19. Cuvantul Domnului l-a aprins pe el; trimis-a imparatul si l-a slobozit, capetenia poporului si l-a liberat pe el.
20. Pusu-l-a pe el domn casei lui si capetenie peste toata avutia lui,
21. Ca sa invete pe capeteniile lui, ca pe sine insusi si pe batranii lui sa-i intelepteasca.
22. Si a intrat Israel in Egipt si Iacob a locuit ca strain, in pamantul lui Ham.
23. Si a inmultit pe poporul lui foarte si l-a intarit pe el mai mult decat pe vrajmasii lui.
24. Intors-a inima lor, ca sa urasca pe poporul Sau, ca sa vicleneasca impotriva robilor Sai.
25. Trimis-a pe Moise robul Sau, pe Aaron, pe care l-a ales.
26. Pus-a in ei cuvintele semnelor si minunilor Lui in pamantul lui Ham.
27. Trimis-a intuneric si i-a intunecat, caci au amarat cuvintele Lui;
28. Prefacut-a apele lor in sange si a omorat pestii lor;
29. Scos-a pamantul lor broaste in camarile imparatilor lor.
30. Zis-a si a venit musca caineasca si multime de muste in toate hotarele lor.
31. Pus-a in ploile lor grindina, foc arzator in pamantul lor;
32. Si a batut viile lor si smochinii lor si a sfaramat pomii hotarelor lor.
33. Zis-a si a venit lacusta si omida fara numar.
34. Si a mancat toata iarba in pamantul lor si a mancat rodul pamantului lor,
35. Si a batut pe toti intai-nascutii din pamantul lor, parga intregii lor osteneli.
36. Si i-a scos pe ei cu argint si cu aur si nu era in semintiile lor bolnav.
37. Veselitu-s-a Egiptul la iesirea lor, ca frica de ei ii cuprinsese.
38. Intins-a nor spre acoperirea lor si foc ca sa le lumineze noaptea.
39. Cerut-au si au venit prepelite si cu paine cereasca i-a saturat pe ei.
40. Despicat-a piatra si au curs ape si au curs rauri in pamant fara de apa.
41. Ca si-a adus aminte de cuvantul cel sfant al Lui, spus lui Avraam, robul Lui.
42. Si a scos pe poporul Sau, intru bucurie si pe cei alesi ai Sai, intru veselie.
43. Si le-a dat lor tarile neamurilor si ostenelile popoarelor au mostenit,
44. Ca sa pazeasca dreptatile Lui si legea Lui s-o tina.

PSALMUL 105

1. Laudati pe Domnul ca este bun, ca in veac este mila Lui.
2. Cine va grai puterile Domnului si cine va face auzite toate laudele Lui?
3. Fericiti cei ce pazesc judecata si fac dreptate in toata vremea.
4. Adu-Ti aminte de noi, Doamne, intru bunavointa Ta fata de poporul Tau; cerceteaza-ne pe noi cu mantuirea Ta,
5. Ca sa vedem intru bunatati pe alesii Tai, sa ne bucuram de veselia poporului Tau si sa ne laudam cu mostenirea Ta.
6. Pacatuit-am ca si parintii nostri, nelegiuit-am, facut-am strambatate.
7. Parintii nostri in Egipt n-au inteles minunile Tale, nu si-au adus aminte de multimea milei Tale si Te-au amarat cand s-au suit la Marea Rosie.
8. Dar i-a mantuit pe ei pentru numele Sau, ca sa faca cunoscuta puterea Lui.
9. El a certat Marea Rosie si a secat-o si i-a condus pe ei prin adancul marii ca prin pustiu;
10. El i-a scos pe ei din mana celor ce-i urau si i-a izbavit pe ei din mana vrajmasului;
11. Si a acoperit apa pe cei ce-i asupreau pe ei, nici unul din ei n-a ramas.
12. Si au crezut in cuvintele Lui si au cantat lauda Lui;
13. Dar degrab au uitat lucrurile Lui si n-au suferit sfatul Lui;
14. Ci au fost cuprinsi de mare pofta, in pustiu, si au ispitit pe Dumnezeu, in loc fara de apa.
15. Si le-a implinit cererea lor si a saturat sufletele lor.
16. Si au maniat pe Moise in tabara si pe Aaron, sfantul Domnului.
17. S-a deschis pamantul si a inghitit pe Datan si a acoperit adunarea lui Abiron.
18. Si s-a aprins foc in adunarea lor, vapaie a ars pe pacatosi.
19. Si au facut vitei in Horeb si s-au inchinat idolului.
20. Si au schimbat slava Lui intru asemanare de vitel, care mananca iarba.
21. Au uitat pe Dumnezeu, Care i-a izbavit pe ei, Care a facut lucruri mari in Egipt,
22. Lucruri minunate in pamantul lui Ham si infricosatoare in Marea Rosie.
23. Atunci a zis sa-i piarda pe dansii, si i-ar fi pierdut, daca Moise, alesul Lui, n-ar fi stat inaintea fetei Lui ca sa intoarca mania Lui si sa nu-i piarda.
24. Apoi ei au dispretuit pamantul cel dorit si n-au crezut in cuvantul Lui,
25. Ci au cartit in corturile lor si n-au ascultat glasul Domnului.
26. Atunci El a ridicat mana Sa asupra lor, ca sa-i doboare pe ei in pustiu
27. Si sa doboare samanta lor intru neamuri si sa-i risipeasca pe ei in toate partile.
28. Au jertfit lui Baal-Peor si au mancat jertfele mortilor
29. Si L-au intaratat pe El cu faptele lor si au murit multi dintre ei.
30. Dar a stat Finees si L-a imblanzit si a incetat bataia
31. Si i s-a socotit lui intru dreptate, din neam in neam pana in veac.
32. Apoi L-au maniat pe El la apa certarii si Moise a suferit pentru ei,
33. Ca au amarat duhul lui si a grait nesocotit cu buzele lui.
34. N-au nimicit neamurile de care le-a pomenit Domnul;
35. Ci s-au amestecat cu neamurile si au deprins lucrurile lor
36. Si au slujit idolilor lor si s-au smintit.
37. Si-au jertfit pe fiii lor si pe fetele lor idolilor,
38. Au varsat sange nevinovat, sangele fiilor lor si al fetelor lor, pe care i-au jertfit idolilor din Canaan si s-a spurcat pamantul de sange.
39. S-au pangarit de lucrurile lor si s-au desfranat cu faptele lor.
40. Atunci S-a aprins de manie Domnul impotriva poporului Sau si a urat mostenirea Sa
41. Si i-a dat pe ei in mainile neamurilor si i-au stapanit pe ei cei ce-i urau pe ei.
42. Vrajmasii lor i-au asuprit pe ei si au fost nefericiti sub mainile lor.
43. De multe ori Domnul i-a izbavit pe ei, dar ei L-au amarat pe El cu sfatul lor si i-a umilit pentru faradelegile lor.
44. Dar Domnul i-a vazut cand se necajeau ei, a auzit rugaciunea lor,
45. Si si-a adus aminte de legamantul Lui si S-a cait dupa multimea milei Sale;
46. Si le-a dat sa gaseasca mila inaintea celor ce i-au robit pe ei.
47. Izbaveste-ne, Doamne Dumnezeul nostru, si ne aduna din neamuri, ca sa laudam numele cel sfant al Tau si sa ne falim cu lauda Ta.
48. Binecuvantat este Domnul Dumnezeul lui Israel, din veac si pana in veac. Tot poporul sa zica: Amin. Amin.

PSALMUL 106

1. Laudati pe Domnul ca este bun, ca in veac este mila Lui.
2. Sa spuna cei izbaviti de Domnul, pe care i-a izbavit din mana vrajmasului.
3. Din tari i-a adunat pe ei, de la rasarit si de la apus, de la miazanoapte si de la miazazi.
4. Ratacit-au in pustie, in pamant fara de apa si cale spre cetatea de locuit n-au gasit.
5. Erau flamanzi si insetati; sufletul lor intr-insii se sfarsea;
6. Dar au strigat catre Domnul in necazurile lor si din nevoile lor i-a izbavit pe ei
7. Si i-a povatuit pe cale dreapta, ca sa mearga spre cetatea de locuit.
8. Laudat sa fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a facut fiilor oamenilor.
9. Ca a saturat suflet insetat si suflet flamand a umplut de bunatati.
10. Sedeau in intuneric si in umbra mortii; erau ferecati de saracie si de fier,
11. Pentru ca au amarat cuvintele Domnului si sfatul Celui Preainalt au intaratat.
12. El a umilit intru osteneli inima lor; slabit-au si nu era cine sa le ajute;
13. Dar au strigat catre Domnul in necazurile lor si din nevoile lor i-a izbavit pe ei.
14. Si i-a scos pe ei din intuneric si din umbra mortii si legaturile lor le-a rupt.
15. Laudat sa fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a facut fiilor oamenilor!
16. Ca a sfaramat porti de arama si zavoare de fier a frant
17. Si i-a ajutat sa iasa din calea faradelegii lor, caci pentru faradelegile lor au fost umiliti.
18. Urat-a sufletul lor orice mancare si s-au apropiat de portile mortii.
19. Dar au strigat catre Domnul in necazurile lor si din nevoile lor i-a izbavit.
20. Trimis-a cuvantul Sau si i-a vindecat pe ei si i-a izbavit pe ei din stricaciunile lor.
21. Laudat sa fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a facut fiilor oamenilor!
22. Si sa-I jertfeasca Lui jertfa de lauda si sa vesteasca lucrurile Lui, in bucurie.
23. Cei ce se coboara la mare in corabii, cei ce-si fac lucrarea lor in ape multe,
24. Aceia au vazut lucrurile Domnului si minunile Lui intru adanc.
25. El a zis si s-a pornit vant furtunos si s-au inaltat valurile marii.
26. Se urcau pana la ceruri si se coborau pana in adancuri, iar sufletul lor intru primejdii incremenea.
27. Se tulburau si se clatinau ca un om beat si toata priceperea lor a pierit.
28. Dar au strigat catre Domnul in necazurile lor si din nevoile lor ia izbavit
29. Si i-a poruncit furtunii si s-a linistit si au tacut valurile marii.
30. Si s-au veselit ei, ca s-au linistit valurile si Domnul i-a povatuit pe ei la limanul dorit de ei.
31. Laudat sa fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a facut fiilor oamenilor!
32. Inaltaii-L pe El in adunarea poporului si in scaunul batranilor laudati-L pe El,
33. Prefacut-a raurile in pamant pustiu, izvoarele de apa in pamant insetat
34. Si pamantul cel roditor in pamant sarat, din pricina celor ce locuiesc pe el.
35. Prefacut-a pustiul in iezer de ape, iar pamantul cel fara de apa in izvoare de ape,
36. Si a asezat acolo pe cei flamanzi si au zidit cetate de locuit
37. Si au semanat tarine si au sadit vii si au strans belsug de roade
38. Si i-a binecuvantat pe ei si s-au inmultit foarte si vitele lor nu le-a imputinat.
39. Si iarasi au fost imputinati si chinuiti de apasarea necazurilor si a durerii.
40. Aruncat-a dispret asupra capeteniilor lor si i-a ratacit pe ei in loc neumblat si fara de cale.
41. Dar pe sarac l-a izbavit de saracie si i-a pus pe ei ca pe niste oi de mostenire.
42. Vedea-vor dreptii si se vor veseli si toata faradelegea isi va astupa gura ei.
43. Cine este intelept va pazi acestea si va pricepe milele Domnului.

PSALMUL 107

1. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea; canta-voi si voi lauda intru inima mea.
2. Desteapta-te slava mea! Desteapta-te psaltire si alauta! Destepta-ma-voi dimineata.
3. Lauda-Te-voi intre popoare, Doamne, canta-voi tie intre neamuri,
4. Ca mai mare decat cerurile este mila Ta si pana la nori adevarul Tau.
5. Inalta-Te peste ceruri, Dumnezeule, si peste tot pamantul slava Ta, ca sa se izbaveasca cei placuti ai Tai.
6. Mantuieste-ma cu dreapta Ta si ma auzi. Dumnezeu a grait in locul cel sfant al Lui:
7. Inalta-Ma-voi si voi imparti Sichemul si Valea Sucot o voi masura.
8. Al Meu este Galaad si al Meu este Manase si Efraim sprijinul capului Meu,
9. Iuda, legiuitorul Meu; Moab, vas al spalarii Mele;
10. Spre Idumeea voi arunca incaltamintea Mea. Mie cei de alt neam Mi s-au supus".
11. Cine ma va duce la cetatea intarita? Cine ma va povatui pana in Idumeea?
12. Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepadat pe noi? Oare, nu vei iesi, Dumnezeule, cu ostirile noastre?
13. Da-ne noua ajutor, ca sa iesim din necaz, ca desarta este izbavirea cea de la oameni.
14. Cu Dumnezeu vom birui si El va nimici pe vrajmasii nostri.

PSALMUL 108

l. Dumnezeule, lauda mea n-o tine sub tacere. Ca gura pacatosului si gura vicleanului asupra mea s-au deschis.
2. Grait-au impotriva mea cu limba vicleana si cu cuvinte de ura m-au inconjurat si s-au luptat cu mine in zadar.
3. In loc sa ma iubeasca, ma cleveteau, iar eu ma rugam.
4. Pus-au impotriva mea rele in loc de bune si ura in locul iubirii mele.
5. Pune peste dansul pe cel pacatos si diavolul sa stea de-a dreapta lui.
6. Cand se va judeca sa iasa osandit, iar rugaciunea lui sa se prefaca in pacat.
7. Sa fie zilele lui putine si dregatoria lui sa o ia altul;
8. Sa ajunga copiii lui orfani si femeia lui vaduva;
9. Sa fie stramutati copiii lui si sa cerseasca; sa fie scosi din curtile caselor lor;
10. Sa smulga camatarul toata averea lui; sa rapeasca strainii ostenelile lui;
11. Sa nu aiba sprijinitor si nici orfanii lui miluitor;
12. Sa piara copiii lui si intr-un neam sa se stinga numele lui;
13. Sa se pomeneasca faradelegea parintilor lui inaintea Domnului si pacatul maicii lui sa nu se stearga;
14. Sa fie inaintea Domnului pururea si sa piara de pe pamant pomenirea lui, pentru ca nu si-a adus aminte sa faca mila.
15. Si a prigonit pe cel sarman, pe cel sarac si pe cel smerit cu inima, ca sa-l omoare.
16. Si a iubit blestemul si va veni asupra lui; si n-a voit binecuvantarea si se va indeparta de la el.
17. Si s-a imbracat cu blestemul ca si cu o haina si a intrat ca apa inlauntrul lui si ca untdelemnul in oasele lui.
18. Sa-i fie lui ca o haina cu care se imbraca si ca un brau cu care pururea se incinge.
19. Aceasta sa fie rasplata celor ce ma clevetesc pe mine inaintea Domnului si graiesc rele impotriva sufletului meu.
20. Dar Tu, Doamne, fa cu mine mila, pentru numele Tau, ca buna este mila Ta.
21. Izbaveste-ma, ca sarac si sarman sunt eu si inima mea s-a tulburat inlauntrul meu.
22. Ca umbra ce se inclina m-am trecut; ca bataia de aripi a lacustelor tremur.
23. Genunchii mei au slabit de post si trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului
24. Si eu am ajuns lor ocara. M-au vazut si au clatinat cu capetele lor.
25. Ajuta-ma, Doamne Dumnezeul meu, mantuieste-ma, dupa mila Ta,
26. Si sa cunoasca ei ca mana Ta este aceasta si Tu, Doamne, ai facut-o pe ea.
27. Ei vor blestema si Tu vei binecuvanta. Cei ce se scoala impotriva mea sa se rusineze, iar robul Tau sa se veseleasca.
28. Sa se imbrace cei ce ma clevetesc pe mine cu ocara si cu rusinea lor ca si cu un vesmant sa se inveleasca.
29. Lauda-voi pe Domnul foarte cu gura mea si in mijlocul multora Il voi preaslavi pe El,
30. Ca a stat de-a dreapta saracului, ca sa izbaveasca sufletul lui de cei ce-l prigonesc.

PSALMUL 109

l. Zis-a Domnul Domnului Meu: "Sezi de-a dreapta Mea, pana ce voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale".
2. Toiagul puterii Tale ti-l va trimite Domnul din Sion, zicand: "Stapaneste in mijlocul vrajmasilor Tai.
3. Cu Tine este poporul Tau in ziua puterii Tale, intru stralucirile sfintilor Tai. Din pantece mai inainte de luceafar Te-am nascut".
4. Juratu-S-a Domnul si nu-I va parea rau: "Tu esti preot in veac, dupa randuiala lui Melchisedec".
5. Domnul este de-a dreapta Ta; sfaramat-a in ziua maniei Sale imparati.
6. Judeca-va intre neamuri; va umple totul de ruini; va zdrobi capetele multora pe pamant.
7. Din parau pe cale va bea; pentru aceasta va inalta capul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu